1 e primordial.
Cu el incepe totul.
E in fiecare dintre noi. Il tinem minte pana cand soseste un altul si devin 2
cand 1+1 = 2 , noi tindem sa il uitam pe 1.
Chiar daca… el a fost primul dar.
In organic nu prea ai cum sa gasesti filozofie idealista. Sau sa spunem ca o gasesti si blameaza oarecum organicul in sine. Prin organic ma refer la tot ce tine de corpul fizic, uman, in cazul de fata. Idealistii propun “trecerea” de biologic si ascensiunea spre spiritual.Frumos, profund…
Nu tind sa inclin spre laturile fizice, spre hedonismul freudian, in special, care spune ca fericirea=placere (fizica). Insa daca ar fi sa urmez oarecum invataturile yoghine, organicul are si el un rol important in ascensiunea si implinirea spirituala.Antrenamentul sau mai bine spus simpla antrenare a structurilor fizice corporale faciliteaza curgerea de chi si multe alte beneficii.
Pentru mine activitatea fizica este o stare hranitoare. Totul incepe de la un singur pas, de la un singur grup de muschi care se clinteste si care porneste fluxul miscarii cu o viteza hotaratoare, intocmai ca sinapsele care transmit influzul nervos spre neuroni, punadu-i in “miscare”. Toul e miscare in viata. Miscare care te hraneste. Incepe magia, magia de a fii om, de a simtii acum aerul in plamani, si sangele in fiecare muschi… de a traii extazul si exaltarea pulsului vietii.
Cu fiecare miscare, totul parca intra intr-un circuit universal , totul in mine isi restabileste ordinea, de la fizic la chimic, de la muschi la endorfine. Si totul se desfasoara intr-un ritm ametitor dar atat de organizat: miscare, inspiratie, expiratie , miscare… Mama a lasat in noi un echilibru , un freamat de viata si energie, care porneste acum in mine doar de la un singur pas, apoi un grup de muschi…
Postat in Personal me... | Etichetat new visions | Lasă un comentariu »
Frica este mai mult decat un afect pasager sau cronic (fobii). Ea este cu adevarat un impediment in a ne afirma, a traii, practic ce vrem, ce simtim, ce alegem. Frica este de multe ori judecata drept o cauza sau o consecinta ce determina abaterea de la o anumita actiune.
Dar de fapt ea este o stare in sine, nu o scuza care ne sustrage de la fapte.
Oricat de dura ar parea aceasta abordare a fricii, ea este singura care pune in lumina complexele ei laturi si urmari.
Am putea spune ca frica e doar un instinct de supravietuire, si poate este, in forma ei primara, cand ne confruntam cu situatii strict legate de conservarea corpului fizic (evident ca ne e frica de un lup in padure)
Dar frica actioneaza pe numeroase linii. Suntem oameni, suntem complecsi si avem o latura emotional-afectiva si una rationala. Frica nu face decat sa deruteze aceste2 trasaturi care ne definesc ca fiinta umana.
Frica ne scutura increderea in sine, in capacitatile mai sus mentionate, in numeroasele noastre laturi fizice si mai ales spirituale si afectiva. Nu dificultatea actiunii duce la esec, ci abordarea ei din perspectiva fricii. Pentru ca prin aceasta, nu facem decat sa anticipam pierderea sau nereusita. Iar pt. Univers (daca ar fi sa urmam ipotezele legilor lui Abraham) anticiparea unei actiuni, deci gandul, echivaleaza cu producerea ei mai devreme sau mai tarziu.
De aici rezulta 2 cai, fie anticipam un succes (chiar daca nu pare) – si aici e alta Cheie – a crede neconditionat si chiar obtinem succesul cum vrem (daca acesta ne este cu adevarat benefic si util in acel moment)… sau anticipam, manati de frica… esecul, care si el se produce.
Si, da, printre alte “mici secrete cu mari efecte”, debarasarea de frica este unul dintre misterele oamenilor aceia care traiesc bine si mult, au succes, reusesc si sunt vesnic tineri – optimistii, sau invingatorii numeste-i cum vrei.
Postat in Worst of worst - to be avoided | Etichetat complexity, society today | Lasă un comentariu »
Atunci cand ai o pasiune ,adica o traire afectiva superioara, nu pasagera, nu un moft, iti doresti sa ii simti cat mai mult efectele. Si chiar daca timpul e crud uneori sau mai tot..anul , vei iesi din aceasta realitate plina de carti, manuale si proiecte, doar practicandu-ti pasiunea, ce-i drept la un nivel mai restrans, ca sa nu te certi cu batranul Timp.
Am sa expun pasiunea mea, sportul, despre care se spune ca, d.p.d.v psihologic te elibereaza de agresivitate. Si toti suntem agresivi, nu ma refer in sens fizic neaparat ci intern. E inevitabil sa nu fim oarecum agresivi pentru ca simtim, avem trairi, emotii si sentimente care declanseaza o tensiune in noi.
M-am gandit acum sa-mi schimb abordarea si sa merg la sala, sa practic efort anaerob si nu aerobic, ca pana acum. Imi ere sete de o schimbare care sa fie pe masura tensiunii produse de invatat. Si nu mi-am imaginat ca ma pot simtii atat de bine , facand sportul pe care credeam ca nu il voi face niciodata.
Nu mi-a pasat in ultimii ani de nici un cliseu, am trecut peste faptul ca “fetele nu trag de fiare, ca se fac cat casa” avand desigur, multa informatie acumulata pentru a verifica si dobori aceasta falsa ipoteza data de oameni nespecializati si neinformati suficient. Nu am citit site-uri nevizate de “diete” sau alte prosii, am citit carti de nutrite si training(pentru ca da, este o alta pasiune de-a mea) am vorbit direct cu oameni in cunostiinta de cauza, si inca o fac, de vreo 2 ani.Si daca eu nu sunt crezuta, atunci nutritionistii , printre cei mai buni din tara, sunt.
Efortul anaerob a fost o alegere potrivita, pentru simplul fapt ca iti da forta (nu ma refer acum doar la cea fizica) si putere. Esti doar tu si corpul tau pe un aparat, iti simti fiecare muschi, iti constientizezi corpul fizic si nu ai cum sa nu fii ACOLO. Constientizarea organelor, muschilor , glandelor reprezinta un bun exercitiu d.p.d.v yoginic. Pentru ca daca simti ca esti aici si acum, simti ca esti viu si gata de orice doresti
Postat in Personal me... | Etichetat Belief, society today | 2 Comentarii »
Pentru mine cliseele, in special cele sociale sunt adevarate inuntilitati. Si poate unul evident este cel al “fetei fragile”. Nu ai cum sa nu o observi – e neajutorata, mica, delicata, face ochi de caine, impodobiti “gingas” cu rimmel extra-volume si nu poate sa ridice un ac.
S-o luam la nivel fizic: Mica Fragila este nu neaparat foarte zvelta si eleganta in ceea ce priveste tinuta si aspectul fizic , dar cu siguranta este placuta la infatisare. Imbracata provocator, cu tocuri sau balerini, decolteu incitant, fustite, pantaloni mulati sau volanase transparente, Fragila isi unduieste formele si in cele mai neobisnuite locuri si situatii. La slujba, la scoala sau chiar la sala afiseaza o atitudine zglobie si inocenta in ciuda tinutei mai sus mentionate.
Dispune de cele mai multe ori de un fizic frumos pe care il etaleaza sub ochii oricui afisandu-se neajutorata. Niciodata nu ajunge la raftul de langa birou, nu poate deschide fereastra sau are o “neputinta” in a manevra ganteele de 1.5 kg cu finele ei manute. Cu toate ca este atat de fragila si neputincioasa in … orice situatie a vietii cotidiente se arata mereu gata sa dea ajutorul ei neindemantic, ca prin minune iubeste copii, batranii, floricelele, animalele, Terra, campaniile ecologiste, cartile de orice fel, mancarea sanatoasa.
Si TOTUSI, nu are nici o tangenta cu ele.
Dar este mereu adorabila pentru ca nu poate, nu stie si nu are cum sa fie puternica. Este “exemplul” feminitatii, tipa care simte bobul de mazare sub 7(0000) perne, care doarme incaltata in pantofi cu toc, care poate manui o lopata ca un instrument de scris…
Cred ca de aia o iubesc multi…
Postat in Worst of worst - to be avoided | Etichetat mean, society today | 1 comentariu »
Leapsa preluata de la Alexa iar cu prilejul ei imi amintesc de orasul copilariei mele, nu de orasul in care locuiesc momentan… cu toate ca pozele sunt din parcul orasului … 
Leapsa merge la oricine!
Postat in Personal me... | 1 comentariu »
La sfarsit de 2009, ca de altfel la sfarsit de orice an, simt ca e din nou loc de o gratitude list, cu privire la tot ce s-a intamplat in anul ce urmeaza sa se incheie.
So, here I go again, tot in spirit hoinar, cu aer de vacanta (daca tot e:D)
Imi multumesc in primul rand ca am fost deschisa si hotarata sa primesc toate schimbarile care mi-au fost cu adevarat necesare.
Multumesc oamenilor pe care i-am cunoscut (mai bine)
Multumesc fiecarei intamplari, intorsaturi de destin ce a intervenit in viata mea pentru ca de fiecare data mi-a deschis ochii si am avut de invata din ea
Multumesc pentru toate succesele pe care le-am obtinut
Multumesc nereusitelor marunte pentru ca m-au ajutat sa evoluez
Multumesc inspiratie Divine si cailor prin care ea se manifesta in si din mine
Multumesc tuturor pe care ii cunosc de mai mult sau mai putin timp
Multumesc Timpului pentru ca imi este suficient pentru aprofundarea materiei (de bac si facultate), pt. dezvoltarea mea launtrica si pt. cea exterioara
Multumesc sansei de a avea o continua evolutie personala si in 2010
Multumesc pentru maturitatea in identificarea cauzei prime a tuturor “necazurilor” si usurinta remedierii ei
Multumesc manifestarii celor mai calde, placute si colosale stari in mine
Multumesc pt. efectele in viata cotidiana a celor mai sus mentionate
Multumesc Oricui… lista continua…
Postat in Personal me... | Etichetat Belief, God, new visions | 3 Comentarii »
Imi place luxul…admit asta. Dar cui nu ii place?
O sa fiu pompoasa in atitudine, cu riscul de a trece drept o ingamfata cu alegeri exacerbate. Traiesc in placeri si lux
Luxul si bogatia sunt pentru mine.
Sigur, nu contest ca ar mai fi si altii care iubesc luxul.
A te stii in averi si bogatii e chiar un cumul seductiv de senzatii si trairi.
Mereu langa tine, aproape de tine, la dispozitia ta, te simti intr-o relatie de complementaritate cu luxul…
Imi place (chiar ador!) sa imi permit luxurile mele preferate: luxul de a avea o curte din care sa iau aer si la ora 22, luxul de a avea animale aproape, luxul de a sta cu mai multe de 2 suflete intr-o casa, luxul de a avea o gradina mica cu cateva legume vara, luxul de a o avea pe Dixie (it’s a ham-ham), de a putea sta pe o strada mica plina de babute care tin la traditii, luxul de a avea o fantana si de a ajunge oricand in lumea Copilariei, luxul Inocentei…
Averi si lux, nu gluma domn’e!
Postat in Thoughts in their rough shell | Etichetat childhood, complexity, irony, love, new visions | Lasă un comentariu »
Am si eu pasiuni ca tot omul, care ma bucura (nu ajung pana la hedonism,sper:)
Incep cu sportul. De 5 ani fac sport, facem pana la 14 ore/saptamana. Orice activitate sportiva care include cardio:am inceput acasa, dupa ce un antrenor volubil si amuzant m-a facut sa ma indragostesc de sport. De la stepper, sarituri,bicicleta in aer liber,inot la Tae Bo in prezent, Pilates, exercitii cu gantere – cand nu am timp, acasa. Intentionez un nou proiect – trasul de fiare (da, sa devin lean&bulky )
Dietoterapia e o alta pasiune de-a mea. Tot de 5 ani, cand a inceput metamorfoza mea fizica (doar), am initiat o noua abordare a mancarii in viata mea, aceasta a devenit hrana. La inceput alegeam cai extreme: fara carne si grasimi, ulterior, datorita lui: http://www.cristianmargarit.ro/ si multor altora am schimbat strategia: fara mancare procesata de 5 ani sunt mai vie ca oricand si nu poftesc prea intens si nici prea des. Ma hranesc, nu doar mananc.
Si cu ce altceva s-ar imbina mai bine dietoterapia decat cu terapiile complementare & wellness. Imi plac remediile naturiste, ca si hrana vie. De o vreme incoace imi place sa ma autodezvolt si pe plan intern prin terapii complementare, nu doar la nevel fizic. Oare sa mai mentionez ca sunt intr-o stare de eudaimonie intensa cand fac asta?
Plimbari si drumetii kilometrice si interminabile. Inca nu mi-am indeplinit visul de a ma plimba o zi intreaga de diminteata pana seara (8-10 ore) intr-o zona muntosa 
Unde e Bear Grylls cand ai nevoie de el?
Desenul il practic de cand eram mica, din stadiul “mazgaleli” si pana in prezent cand folosesc doar creion, nu si culori.
Filozofia, a devenit, ce-i drept mai recent, de vreo 2 ani “proaspeti” o pasiune. Si, Doamne ce mai iubesc provocarile filozofice! Si Platon,preferatul meu…
Daca tot am ajuns aici… sa mentionez si esoterismul, printre hobby-urile mele. O imbinare ideala de filozofie cu credinta.
Si ca sa trec din nou la pasiuni mai dionisiace pot mentiona placerea de a combina ceaiuri.
Imi place sa scriu, nu doar aici pe blog ci pe foaia alba. Sa scriu ca si acum despre pasiuni si experiente, mai mascate ce-i drept, dar ale mele.
Imi place sa simt bucuria, imi plac oamenii (ma mai supar pe ei din cand in cand, dar imi plac).
Postat in Personal me... | 6 Comentarii »
Iata o idee ce m-a “izbit” in cursul zilei de astazi.
Oare cator oameni nu le place sa fie complimentati. Ne place sa primim remarci in legatura cu noi, in special cu latura fizica.
Unii dintre noi cauta complimentele celorlalti, simt nevoia sa le primeasca.
Daca pana acum credeam ca a cauta sa primesti cat mai multe complimente e un lucru pozitiv si dezvaluie o atitudine de forta , de incredere in sine, acum realizez ca este tocmai invers.
Si asta pentru ca, dupa parerea mea, complimentele “se lipesc” de cei neincrezatori in propria persoana. De aceea cauta confirmari externe ale calitatilor de care nu sunt tocmai siguri.
Cred ca aceasta nevoie de complimente tradeaza 2 tipuri de lipsa de incredere in sine: pe de-o parte este neincrederea in calitatile launtrice (de ex: adaptabilitatea, comunicativitatea sau chiar inteligenta) iar pe de alta este neincrederea in trasaturile fizice (strucutra anatomica ce nu corespunde tiparelor personale de frumusete)
In vietile noastre am avut mai mult ca sigur perioade cand am simtit nevoia (intensa) sa fim complimentati. De multe ori, daca procesul nu a avut loc am devenit posomorati, posaci , chiar frustrati afimand :”Stiam eu ca nu sunt/ nu pot… ca doar nimeni nu remarca…”
A primi o remarca legata de calitatile personale nu este in sine o marca a lipsei de incredere in propria persoana (sa nu devenim extremisti!). Problema se pune in felul cum reactionam in fata prezentei sau absentei complimentului, mai ales in absenta lui…
Este clar ca daca absenta complimentului sau o remarca negativa ne “strica ziua” sau mai mult ne induce perioade mai lungi de tristete, mahnire etc. avem o problema cu increderea in sine.
Postat in Into the depths of the Life | Etichetat complexity, new visions, society today | Lasă un comentariu »
