Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Cugetari personale

Nu te ascunde dupa deget: lasa oamenii sa te vada cum esti, nu numai ca esti sincer cu tine si cu tot ce iti lipseste, dar vei si proceda just in a le reda libertatea.

Anunțuri

Read Full Post »

Umbla vorbe intens cercetate in prealabil cu privire la arta, cultura, scriitura. Sunt vorbe pe care nu le contest dar azi m-am trezit cu gandul la olimpiada de romana la care am participat in liceu, demult. Am scris si eu o compunere careia ii lipseau probabil de toate, o compunere de care m-am debarasat cat am putut de repede (dar vad ca ii reactualizez aparitia inca din zori), nemultumita fiind de ea. Subiectul cerea sa expun rolul artei pt. om. N-am inteles niciodata ce am scris acolo, probabil de asta nici nu imi amintesc. Oricum nici acum nu inteleg ce vreau sa exprim. Mi-a ajuns simpla expunere de idei, candva organizata, o curgere de litere? Asa-mi pare si mie.

Lucrurile noi, importante imi inchid gura si-mi emotioneaza mana, in cazul asta. Dincolo de spusele oamenilor mari si intelepti cu privire la arta si scriitura, eu am s-o zic: de astea m-am indragostit pt. prima oara! De desenul cu umbre, de Jules Verne, de panourile cu „stiintele naturii” din scoala primara, de tacerea cu care le priveam, de pestera Ursilor, de ideea criogeniei din Batman. In naivitatea varstei, cautam calofilismul, strambam din nas la curentul naturalist, la poezia argheziana, la suprarealism. In spatele ochilor (acolo, in mijlocul creierilor, prin amigdala, coceam furie). Ah, dragostea asta pt. produsele umane materializate in cuvinte si-n desene (intai in desene, de la o privire a pornit) mi-a adus in timp un cocon. Cica dragostea protejeaza. Asa-i si cu arta.

Si totusi, furie? Da, ma identificam nu in ceea ce admiram cu ochii, ci in ceea ce dispretuiam cu gandul in arta si in scriitura. Am dat cu nasul in existentialism si in absurd, asa ca si idee si m-am trezit la realitate. Nu stiu care, dar am adoptat si eu una, pe principiul fenomenologic – iau ce traiesc.

Vad in arta si in scriitura cea mai nobila forma de rafinare a suferintei, de la suferinta unei unghii rupte, pana la cea a neimpartasirii sentimentale. Uite, pe Arghezi il sangera fraza, il durea. Si asta si-a gasit sa-si scrie patosul pe pereti!
Vad in arta si in scriitura o libertate, uneori de o vulgaritate sfanta. Sau mereu de o vulgaritate sfanta. Nu ma refer la vreun curent anume, ma refer la simpla ideea de te transpune intr-o forma materiala, de a-ti intinde totul pe tava in vazul altora. Ce forma de rafinare alchimica: imaterial – material – imaterial. Final circular intocmai ca viata – moarte – viata.

Vad in arta si in scriitura toleranta pe care nu ma astept sa o gasesc niciunde altundeva, in oameni. Oamenii au dreptul sa respinga, sa judece, sa elimine, sa dea cu piciorul unii in altii.
Cine se impaca cu ideea asta traieste in resemnare cu speranta supurand si arta picurata pe ea.

Nu stiu daca arta e ceva bun sau rau, daca e refulare, daca e sublimare, suferinta sau exprimare de sine. Nu ma intereseaza ce sunt arta si scriitura, nu ma intereseaza sa ridic pe piedestal un curent. Dar daca e sa suferi, fa-o in arta, primesti inzecit, primesti reflectia ta, chiar daca oglinda e murdara, chiar daca imaginea reflectata e mizera.

Pacatuieste (vorba societatii!) in arta si in scriitura. Sfinteste-te in arta si in scriitura, fa asta una dupa alta tocmai pt. ca nu poti intelege, nu poti crede. Eu nici acum nu inteleg ce-i cu compunerea aia de la olimpiada si de ce m-a dus mai departe. Dar nu e asta scopul. Arta si scriitura au poate un scop. Nu ma intereseaza asta acum. Nu vreau sa ma eliberez prin ele si nici nu o fac, pentru ca-s parti din mine si ma reflecta mizer.
Arta si scriitura m-au aprins ca sa mocnesc.

Read Full Post »

Cugetari personale

Am sa fac doar o concesie si o sa am doar o credinta oarba: aceea in complimentul facut ochilor mei de catre vin. In afara acestuia, raman un simplu om sceptic, liber sa ma indoiesc.

Read Full Post »

Se spune ca frumusetea reala e un dar rar. De aceea nu cersesc in van, urmez calea uratului, caci e din plin si-l recunosc acolo unde e.

Read Full Post »

Realizezi cine e schingiuitorul tau in momentul in care decizi sa ii contracarezi atacul si observi ca ti-ai prins singur mainile.

Read Full Post »

Avem tot timpul din lume, dar nu si lumea pe care o dorim la timpul potrivit.

Read Full Post »

hope_by_mawn3Momentam (si nu prea „momentan”, adica de vreo 3-4 luni) trec printr-o perioada de testare (indraznesc chiar sa spun) nelimitata.Mi-am luat inima in dinti si am decis sa ma supun unui proces de testare, tatonare fara limite.

Am decis sa imi schimb modul de viata la nivel psiho-spiritual. Pana acum am cautat, interpretat, retinut si (Da!) aplicat legile universului – legile gandirii pozitive.

Fiind o sceptica convinsa, normal ca am fost reticenta la expresii de genul „Iubeste-te pe tine”, „Crede si nu cerceta” sau „Mind over body”.Insa odata ce am inceput sa cred lucrurile au luat cu totul o alta intorsatura
Dintr-o data nu mai eram observatorul pierdut in formule misterioase, eram parte din universul pe care il cercetam. Ce-i drept un neinitiat, fapt pentru care piciorul meu se oprea cand si cand intr-o balta sumbra de indoiala.

Si ceea ce credeam atrageam (The Secret Law of Atraction). Credeam ca sunt xxx, nu pot sa fac xxxx , tocmai acel lucru il atragem. Oamenii nu au noroc, il atrag.
Dorintele mele (cele in care am crezut) s-au indeplinit in totalitate. Lucrurile se aranjeaza in univers pentru mine, pentru ca pot sa cred acum

In noi toti zace o putere incomensurabila eliberata doar prin credinta, in noi , in ceea ce Divinitatea a „suflat” in noi.

Rata mea de astazi:
– 3 imbratisari primite
– 3 remarci pozitive la adresa mea
– nota mai mare decat ma asteptam la latina (yucks)
… lista continua zi de zi…. 🙂

By the way jos palaria pt. oameni ca Oreste Teodorescu si… multi altii pe care ii pastrez in anonimat… oameni care AU CEVA DE SPUS.

Read Full Post »

Older Posts »