Obiectivele nu sunt facute pt. a fi stabilite, ci atinse. Planificarile sunt o parte a reusitei, insa in nici un caz esentiale ei. Multi ne oprim aici. Stabilim cu nespus entuziastm un obiectiv, indiferent de campul din care face parte: personal, familial, profesional si apoi asteptam cu o expresie : „Da-mi, deci!”
Scopul proiectat nu are nici o valoare pana nu este atins. Iar pt a fi atins se implica efort voluntar. Putem sa proiectam un tel in mii de variante, nu-l vom atinge pana nu trecem la actiune. Un proverb spune ca atunci cand vrei ceva intens vei ramane doar cu vrutul . Cheia e sa „misti” ceva, dincolo de dorinta.
Da, asta implica investitii energetice, sentimentale s.a. Orice scop ar trebui sa produca bucurie inainte ca el sa fie atins, indiferent de investitii. Si asta pt. ca nimic nu e mai frumos decat sa te stii Creatorul propriilor actiuni si reusite. Sa stii ca esti acolo, in „treaba ta”.