Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2010

Revin la recent citita carte a lui H.Hesse , „Jocul cu margele de sticla”, in care am descoperit, in sfarsit personajul meu preferat din sfera beletristica: Joseph Knecht, magister ludi. Inca il consider un personaj utopic, tocmai pt. ca este exact prototipul moralitatii absolute. Departe de a fi perfect, caci nu poate atinge desavarsirea spirituala nestiind sa se apropie de latura profana, Knecht este exact opusul individului din societatea contemporana.

Creste, invata, se perfectioneaza intr-un mediu de o spiritualitate exemplara, insa depaseste egoismul, dorind, insa nereusind, sa imparta sfera sacra cu restul lumii profane.
La randul sau, este incapabil sa traiasca in profan, motiv pt. care, probabil si moare, in finalul romanului. Probabil este cursul evolutiei sale, probail era timpul sa invete altundeva si altceva.

Cu toate ca acestea par mai degraba defecte, Knecht, este din punctul meu de vedere un adevarat personaj rotund, ce nu inceteaza sa evolueze, ce dovedeste ca spiritualitatea este accesibila omului de rand, in primul rand si apoi celui invatat , perfectionat artistic si stiintific.

Knecht stie ca lumea nu este locul in care domneste doar ordinea si armonia, stie ca si razboaiele si revoltele au locul lor in istorie si nu trebuie sterse cu brutalitate si sete avida de perfectiune de pe panza timpului.
Caci viata este si sacru si profan, si razboi si pace, si alb si negru, omul fiind in sine dual, nu pt. a-si invinge latura intunecata, ci pt. a invata sa o (i)lumineze pe cea buna.

Knecht este utopic in aparenta, insa in el se duce eterna lupta universala de a echilibra spiritul cu trupul, sacrul cu profanul, lupta dificila pe care ti-o asumi doar atunci cand deschizi ochii spre fiinta ta launtrica. Este cea mai chinuitoare dar si plina de satisfactii lupta, mai degraba o permanenta incercare de echilibrare Eu-Spirit, Eu-Lume.

Read Full Post »

Din punctul meu de vedere un om echilibrat si puternic este cel ce dispune de o autonomie decizionala stabila in absolut orice moment al vietii sale. Acest tip de om nu trebuie sa fie inflexibil, inhibat si fixist, dimpotriva il vad ca p unul maleabil insa cu capul pe umeri, privind mereu si orientandu-se spre sistemul de valori personale, acceptand totusi orice „lectie” ce-i poate aduce beneficii mai mult decat materiale

Cand spun „autonomie decizionala” ma refer la acea atitudine de viata care personal, ma mentine atat motivata, cat si hotarata , precum si stabila. O persoana influentabila usor este numita „fara personalitate” mai devreme sau mai tarziu, concept ce nu se va regasi niciodata in conceptia psihologica, ci doar in baza empirica sociala. Toti avem personalitate, unii alegem sa ne traim propria viata, altii alegem sa o traim pe a altora. Aceasta este diferenta majora intre cei autonomi si cei „pasivi”.

Asadar, a nu te lasa influentat de tendinte superficiale care iti ofera o falsa si rapida iluzie a puterii si chiar o ascensiune sociala (chiar cazul celor ce incerca droguri sau orice alt viciu, DOAR pt. ca asa face restul grupului) Spiritul sociabil, deschis nu are absolut nici o legatura cu tendinta de a urma obiceiurile grupului ci, mai degraba inseamna a ramane flexibil fara a fi slab.

Autonomia decizonala reprezinta, din punctul meu de vedere, o adevarata calitate, o arta, in care persoana in cauza se dovedeste morala, hotarata , fara a se indeparta de puncul social. Caci , a-ti urma parerile (nu obesesiile, frustrarile, maniile si alte trairi negtive distructive) inseamna a fi liber cu adevarat, a fi special, ca oricare alta fiinta, a nu te lasa in „valul” majoritatii, a ignorantei fata de propriile dorinte.

Read Full Post »