Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2012

Sa nu cumva sa ma judeci,
Dar cred ca eu sufar,
Dar observa, te rog,
Nu ma complac in veci,
In neajutorare,
Insa sufar de sinestezie.

Ieri am gustat rosul,
Pe care il purtasem o viata
In si-n jurul meu,
Prea fad il percepeam.
O, Doamne!
Stii ce-i faceam?
Eu doar …
Il vedeam!

Azi, cand vroiam iar sa-l patrund,
Sa-ncerc sa-l transcend,
Cu mintea limitata,
Cu sufletul umed,
I-am prezis Rosului
Cum ca ar fi…
Dulce!

Ce jignire!
Cum sa ma bucur de el,
Cand eu il limitez
La un simt gustativ
Patetic!

Read Full Post »

In fata unui singur om,
Trebuia sa fi capitulat,
Trebuia sa fi vorbit,
Doar ca sa-l pot asculta.

In fata unui singur om,
Trebuia sa-mi fi dat voie,
Sa cad, sa cad la picioarele lui.
Doar ca sa ma ridic singura.

In fata unui singur om.
As fi putut sa vars lacrimi,
Doar ca sa culeg surasurile lui,
Fara sa platesc un pret.

In fata unui singur om,
Puteam sa confesez, sa recunosc,
As fi evitat acum
Sa smulg fiecare ramura din bratele-mi,
Doar ca s-ajung pana la el,
Doar ca sa nu-mi asfixiez radacinile.
Sa urmez cursul unui rau,
Sadit in palmele mele.

In fata unui singur om,
As fi putut sa cad,
Doar ca sa ma ridic spunand:
„In fata mea.”

Read Full Post »

Viciul, etern copil,
Zbiara, zbiara, zbiara!
Viciul, vesnic in dispret,
Are corpul mereu inmugurind,
Dar haina murdara.

Cine te-a blestemat asa?
Cine te-a facut urat in ochii mei?
Dar pur inauntrul meu?

Viciul, in sine e liber,
Nu vrea nicio simbioza,
Nu ma vrea disparata,
Ici, colo,
Ca o lesinata
Dupa el.

Vicul, in sine,
N-are niciun pacat,
Il iubesc…in mod defectuos
Pentru ca le are pe toate
Si nici unul lipit de el,
Pentru ca le poarta pe haina,
Dar nu pe trup.

Viciul in sine,
E vesnic gol, fraged, alb,
Copil mirosind a apa.
Iata! Mizeria ce nu-l atinge,
Dar e acolo,
I-a adus altarul.

Read Full Post »

Nu stiu deloc sa cant,
La pian,
Nu pot vreodata sa cant,
La vreun pian,
Nu vreau in veci sa ma folosesc,
De-un pian,
Nu cred c-am s-ating,
Orice pian,
Nu cred sa ma hotarasc,
Unde sa-mi asez degetele,
Pe alb, pe negru?
Ambele vibreaza,
Dar sunt doua
Si unul.
N-am sa fac in veci,
Un pian sa vibreze,
Sa-mi urmeze calea degetelor,
Cum nici el nu poate,
Sa-mi inchida mintea,
Dar poate sa-mi cante
In inima.
Mult prea sus,
Nu pot decat sa-l aud,
Dar raman cu picioarele
Pe pamant,
Si degetele spre el,
Pianul nu merita
Sa-l amestec,
Sa-l fac gri.

Read Full Post »

M-am nascut cu picioare,
Fragile, inutilizabile,
Dar pregatite
Sa-si serveasca menirea,
La vremea lor.

Am crescut catifelat,
Si-am uitat de ele,
Un pas ici, unul colo,
Si-n rest doar palme,
Palmele si umerii altora,
Pe care ma sprijineam.

Am ajuns sa-mprumut
Bucati din altii,
Ce mi le ofereau pe tava,
Cu pretul iubirii,
Dar… pe gratis!

M-am trezit in morga,
Dezamagita de moarte,
Moartea autoproclamata,
Si pe cati umeri am urcat,
Acceptand gratificatii,
Una dupa alta,
Sunand cam asa:
„Da-mi o mana de-ajutor!”

Cred acum ca vi le returnez,
Toate mainile, umerii,
Imi pastrez coloana vertebrala,
Ca sa pot sa ma tarasc,
Sa-mi caut picioarele parasite,
Si sa merg singura,
Doar cu mine.

Read Full Post »

Intrebandu-ma ce am la suflet,
In lumea asta ce-o vad,
Mi-am raspuns solemn:
„Pietre”.
Pe ele, doar pe ele,
Caci n-au nici gust, nici miros,
Caci le calc mereu in picioare,
Si totusi raman fine,
Si tari, dure
Poate doar erodate,
Dar mereu acolo,
Sub talpile mele,
Care le calca neglijent,
Batjocoritor, insolent,
Pe care ma sprijin mereu,
Si de fiecare data cand cad,
Au grija sa ma doara,
Ca nu cumva sa ma complac
Sa vars vreo lacrima,
Si sa ma uite timpul
Pe jos, peste ele,
Drept povara.
Caci ele-mi accepta doar pasii,
Doar talpile mele apasa,
Stam la distanta,
Dar mereu in contact.

Read Full Post »

De la atata apa,
In loc sa ma curat de tot,
De atata pamant,
M-am uscat de atata sete,
M-am rugat sa pot sa beau,
Dar sa ma satur de ea,
Mi-am dorit sa-mi gasesc
O scorbura de copac,
Plina de mucegai,
Doar ca sa-mi aminteasca de apa,
Dar sa-mi fie prea greata
Sa pot s-o beau,
In drumul meu,
Am ratat copacul, floarea,
Firul de iarba,
Si mai tot.
In curgerea mea,
Prea insetata cautam,
Doar un foc sa ma stinga,
Sau sa m-aprinda…
In fine…
Nicicum nu era posibil,
Nici macar sa-mi servesc menirea,
Nici sa ard n-am cum,

Dar nici sa-nghet
Nu mai vreau.

Read Full Post »

Older Posts »