Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2011

Copil nascut in lumea de carton
Sedea in al sau trup de forma
Decide intr-o zi sa-si caute reflectia,
Mintea incepe sa se inseteze,
Dar mai avida de reflectie-i simtirea
Caci ea-si doreste impartasire
In lumea foilor si randurilor nascute
Din aceiasi lume de carton
De alte minti ce-au spart invelisul
Si poate si ele-au jinduit
Dupa cunoastere.
In litere si-n cuvinte plasmuite
E numai nasterea
Si tocmai de aceea,
Orice gresala e doar o certitudine.
In vorbe si randuri plasmuite
E doar Copil si patos…
Si pofte, sete, foame
Din maruntaiele noroioase.
In slove si-n vorbe de-artist
Sunt numai doruri si nasteri de simtiri
E numai sete,
lacrimi, sfasieturi adanci
in carnea oamenilor de carton
Pe care doar copilul le simte
Pe care doar adultul le asculta
Pe care doar litere, vorbe si slove
Le insamanteaza
In cercul vesnic
Pe care Copilul l-a ales
Drept Mama

Anunțuri

Read Full Post »

Expectantele sunt in noi si in exterior, sunt parte a procesului evolutiv, nu o parte palpabila, sunt doar in stadiul de ideal.  Consider ca exista o pagina dubla in abordarea asteptarilor: pe de-o parte sunt asteptari legate de noi si pe de-alta legata de altii. Daca la cele legate de noi avem toata „libertatea” sa le lansam cat mai sus, jos, utopic, util sau inutil… (sigur cu toate costurile personale implicate), cred ca la cele legate de altii depasim cumva limita etica (nu o luati rigid). Cu alte cuvinte e treaba ta ce faci in ograda ta, treaba ta cat te „bicuiesti” sau ignori sau cat de sinergic iti ajustezi asteptarile cu nevoile.

Observ ca multi avem asteptari neconcordante cu ceea ce sunt ceilalti sa ofere. Observ ca multi suntem fie dezamagiti, fie furiosi, fie resemnati in urma acestui sistem de asteptari neconcordante. Observ ca se lanseaza in mod univoc idei: „lumea e rea”, „ceilalti nu mai au respect”, „nu e de baza”. Nu contest ca observ cel putin prin filtrul meu ca lumea e dezinteresata de sine, prin sine integand viziunea integrativa atata asupra propriei persoane cat si apersoanei intre ceilalti.

Privesc asteptarea ca o imbinare de nevoi, cerinte,convingeri „expuneri” chiar. Cand ma astept la ceva de la cineva ma implic pe mine in latura mea emotionala („credeam ca suntem prietnei” si chiar cognitiva („asa fac prietenii”). Asteptarea e ca un schimb in potentialitate. Eu dau ceva (sau cred ca o fac) crezand ca tu vei „vedea” si imi vei da in schimb (alt)ceva. Nu, insa nu vad asteptarea ca pe ceva reactiv si pur mecanic, insa o vad constituita pe principiul schimbului pt. ca il vad ca pe un principiu de baza in relatiile interpersonale.

„Dar nu astept nimic! Ce, crezi ca iubirea/prietenia/rudenia////… inseamna santaj?”
Exista conceptia conform careia acest schimb interuman intalnit in relatiile pur profesionale pana la cele strict personale ar fi expresia mecanicista, inumana a unui soi de egoism. Nu contest ca e posibil sa fie in cazul santajului emotional, al manipularii, de exemplu. Insa SI in relatii sanatoase exista schimburi de acest fel. Exista un principiu care spune ca orice as investi o fac cu un scop, cu o asteptare.
Nu vad egoism intr-un transfer interpersonal, atata timp cat el nu vizeaza santajul. Nu vad egoism in a „da” afectiune si a astepta afectiunea, a o astepta intr-un mod firesc. Dar daca asteptarea mea nu e in concordanta cu ceea ce primesc nu voi fi multumit/a. Asta pt. ca fie:
– asteptarea mea vizeaza o alta intensitate
– asteptarea mea deriva din „rana” emotionala si vreau sa compensez

Read Full Post »

Tindem sa judecam si apreciem lumea sub raport dihotomic. Mereu este un Bine si un Rau, un Urat, un Frumos s.a.m.d.  Extrapoland conceptele la nivel personal situatia devine intrigant de „suculenta” pentru mintile insetate de moralitate sau (ceea ce e de fapt doar o judecata de forma) si traiul bun de viata (welness-ul ala care suna asa fancy).  Asadar oamenii sunt aparent buni sau rai, sau, mai palpitant tot sub raportul justitiar social, devin rai sau buni.

Sa devi baiat rau sau fata rea te poate duce unde vrei (good girls go to Heaven, bad girls go anywhere – doar stim replica de dat peste nas). Intr-un fel … asa e. Dar care fel? Ala imoral? Ala hedonist? Ala preferat? Ma simt datoare sa desconspir propriile asumptii.
Din punctul meu de vedere, raul si bunul si restul conceptelor dihotomice pot fi judecate prin cel putin 2 „lentile”:

1 – viziunea social acceptata si promovata: care se refera la ceea ce majoritata catalogheaza si sanctioneaza drept bine/ rau si de mult ori e bazata pe stereotipuri si lipsa de esenta.
2 – viziunea integrativa generationala: fondul „stramosesc”, inconstientul colectiv de tip afectiv-social in care se inscriu intuitiv comportamentele, actiunile, indicii comportamentali buni/rai. Inteligenta batranilor, insa nu cea reductiva, bazata pe punctul 1, cea lipsita de judecata intuitiva si inchisa ci cea deschisa.

Asadar e posibil ca „rau” sa insemne in multiplele sale valente deschis. Rau poate sa insemne acceptarea altor posibilitati, gandirea divergenta, NU negarea celoralte aspecte si convingeri, nu convertirea masiva a caracterului, ci simpla deschidre spre alte ipoteze ceea ce nu echivaleaza strict cu insusirea si acceptarea lor ca noua piatra de capatai.
Prin raportarea la exemplul precedent, adica la transformarea fetei bune in fata rea sau a baiatului bun in baiat rau simt nevoia sa scot aceste concepte din sfera stereotipului clasic: individul tocialr/a care s-a apucat de fumat si petreceri. In conditiile in care „rau” sufera transformarile din punctul 2 (adica trece proba experientei colective), putem descoperii (nu mereu) ca uneori rau = deschidere.

Intoarcere la 360′? Nu? Deschidere a mintii si a spiritului tolerant, doar atat. Daca ne-am pune la treaba mintea, toleranta, judecata afectiva si intuitiva si am lasa in spate lenea etichetarii si stereotipurile, adica moralitatea de-a gata, nu cea insusita individual si apoi adunata in viziunea integrativa generationala, am putea sa concluzionam mai mult decat: „s-a transformat in golan” sau „a ajuns indisciplinata”.

Read Full Post »