Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2011

Tendinta oricarei fiinte este aceea de a tinde spre dobandirea si mentinerea confortului, in intregul sens al acestuia. Nici omul nu face exceptie, cu atat mai putin psihicul lui. Destul de recent am descoperit o alta valenta a confortului atat psihic, cat si fizic.
Cel mai interesant este, dupa parerea mea, prisma prin care privesti confortul in momentele de asa-zisa cumpana, cand pare-se, jinuduiesti dupa el mai mult ca oricand. Omul cauta confortul, care ia forme in functie de gradul sau de maturitate intelectuala, dar mai ales emotionala.

Confortul poate fi impartit, din perspectiva mea, in:

  • confort de tip stagnare – cel mai comod, acel comfort de „siguranta”, care mentine psihicul la un nivel plat, inchis in fata evolutiei. Probabil e comfortul cel mai apropiat de momentul traumei psihice, e cel mai la indemana, poate instinctiv, e evitant prin natura lui.

Iar un exemplu concret este: reusesc sa imi infrang teama in fata unui obiect (sa zicem fobie), dar fac tot posibilul sa evit acel obiect pe viitor. Imi e teama sa conduc pt. ca in urma unei traume am patit ceva si ma eschivez prin fel de fel de scuze rationalizate, devenind poate un militant eco.
Nu vreau sa pun la zid acest confort – stangnare, insa eu cred ca e un comfort iluzoriu, care te tine captiv. Evitarea nu e o solutie pe termen lung si multi ne pierdem in existenta noastra in aceasta iluzie. A te descoperi ca om presupune un efort, intai de acceptare, apoi de insusire si in final de schimbare (actiune). Si de multe ori confortul – stagnare nu se potriveste cu pasii acestia.

  • confortul – actiune este adevarata cupa a victoriei. Insa el presupune in prealabil mai multa pregatire, munca. Daca vreau sa dobandesc acest comfort trebuie sa pun in joc acceptarea, atentia orientata spere sine ca principale mobile.

– Acceptarea – Sa accept situatia curenta, sa accept iluzia stagnarii, sa accept alegerile mai putin productive, sa accept responsabilitatea proprie. Adica sa renunt la cateva mecanisme de aparare atat de dragi mie care plasau toate „relele pamantului” pe hazard.
– Atentia orientata spre sine – Un mod constant de fi atent la tine nu echivaleaza cu o conduita egoista sau izolata de orice altceva. Dintr-o simpla opinie personala tin sa mentionez ca aceasta mi se pare o mare provocare. E simplu sa raman pe pilot automat si sa cred doar ca sunt atent la mine. Revin permanent la actiune, atentia spre sine presupune atentie spre schimbare constanta, caci omul e in permanent freamat al vietii si viata in sine inseamna actiune.
Miscare permanenta presupune obstacole, e presarata cu caderi sau schimbari de perspectiva. Aceasta e schimbarea autentica. Nu ma astept nici o secunda ca ceea ce descopar in mine sa fie predictibil, sa urmeze „planul” de reabilitare personala. De ce? Pentru ca daca am ajuns in punctul acesta, in care vreau confort productiv, inseamna ca l-am pierdut pe acesta nefiind atent la mine. Ar trebui sa ma astept ca eu, cel din adancul meu sa tip ca un copil caruia i-a fost pusa mana la gura prea mult timp. Ar trebui sa imi ofer aceasta libertate cu buna stiinta. Poate de aceea in medicina holista, de exemplu, vindecarea autentica e asociata initial cu o criza a vindecarii prin care toate simptomele se accentueaza.

Un exemplu al confortului actiune este acela cand simt teama in fata pericolului, dar recunosc ca a-l evita nu imi va aduce nici un beneficiu si lupt impotriva tentatiei stagnarii, evitarii. Oare cum ar fi sa evitam tot ceea ce ne lipseste de confort, ceea ce ne displace?

Anunțuri

Read Full Post »