Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2010

Omul care nu vrea din comoditate sa isi depaseasca conditia animalica, va nega mereu natura spirituala latenta, a sa si a umanitatii, in general.

(Cugetare personala)

Read Full Post »

In societatea de astazi se vehiculeaza tot mai mult ideea unei vieti sanatoase, aproape de natural. Hai sa le numim viziuni eco, mentalitati bio, intr-o maniera extravaganta. La fel de apreciati au fost si sunt oamenii intelectuali, posesori de cat mai multa informatie, daca se poate cat mai variata. Teoretic niste oameni de cultura care, priviti din persepctiva proprie  sunt „aceia” care pot si au.

Multi sunt tot mai descurajati, ca in acest amalgam de mentalitati ale societatii, e oarecum utopic sa fi tipul de om intelectual, bogat din roadele inteligentei sale, perfect adaptat unui mediu citadin, dar in mod paradoxal iubitor de natural si sanatate. Aproape mereu intelectualitatea e asociata cu efort si evident, o pasare in spate a vietii fiziologice optime.

Si societatea cam are ce are sau poate a avut mereu ceva cu  „modelele perfecte”, de parca Supraomul lui Nietzsche s-ar putea naste pe banda canoanelor sociale. Si de aici rezulta cea mai mare parte a complexlor, nedreptatilor.

E imperativ ca omul destept, „citit” sa fie tipul oraseanului ocupat, stresat si neglijent cu propria-i sanatate. Si nici nu se concepe ca „taranul ala „sa vina la liceul/facultatea din centrul orasului. „Taranul” ala are intai de toate dreptul la educatie , ca restul orasenilor. Si tot „taranul” ala mai detine cheia care ar putea conduce la echilibrul omului in societatea contemporana.

Daca intelectualul „asta” s-ar unii in mentalitatea de asimilare a culturii cu taranul „ala’ in stilul lui simplu, dar eficient si ancestral de viata,  ar rezulta omul fericit, cel putin la nivel social, dar clar prin influenta intelectualului si modul de trai al taranului si mai departe de aici.

Toti pornim din pantecele aceluiasi mediu, aceleiasi tari, ne perfectionam in ani . Fiecarei parti ii lipseste ceva: taranul nu are pregatirea intelectuala necesara, intelectualul a uitat originea biologica a fiintei sale. De ce nu ne-am completa, in loc sa ne revoltam impotriva dublei noastre naturi?

Read Full Post »

Un pic de jazz

Aerul rece al noptii de noiembrie… usa se deschide cu un scartait subtire…

Un club de jazz, un iz de cafea tare, subtil miros de parfum dulce, siluete in miscare…

Draperii bej, masute rotunde, lucioase, pahare de culoarea mierii…

…distinsi cu palarii si sacouri gri, maro… intr-un lumina ubicua…

Orchestra… saxofon auriu, hourglass jazz singer… chocolate brown curls…. Let the night flow…

„It’s so nice to have you back where you belong

You’re looking swell…” (L.Amstrong)


Read Full Post »

Hai sa nu uitam…

1 e primordial.

Cu el incepe totul.

E in fiecare dintre noi. Il tinem minte pana cand soseste un altul si devin 2

cand 1+1 = 2 , noi tindem sa il uitam pe 1.

Chiar daca… el a fost primul dar.

Read Full Post »

In organic  nu prea ai cum sa gasesti filozofie idealista. Sau sa spunem ca o gasesti si blameaza oarecum organicul in sine.  Prin organic ma refer la tot ce tine de corpul fizic, uman, in cazul de fata. Idealistii propun „trecerea” de biologic si ascensiunea spre spiritual.Frumos, profund…

Nu tind sa inclin spre laturile fizice, spre hedonismul freudian, in special, care spune ca fericirea=placere (fizica). Insa daca ar fi sa urmez oarecum invataturile yoghine, organicul are si el un rol important in ascensiunea si implinirea spirituala.Antrenamentul sau mai bine spus simpla antrenare a structurilor fizice corporale faciliteaza curgerea de chi si multe alte beneficii.

Pentru mine  activitatea fizica este o stare hranitoare. Totul incepe de la un singur pas, de la un singur grup de muschi care se clinteste si care porneste fluxul miscarii cu o viteza hotaratoare, intocmai ca sinapsele care transmit influzul nervos spre neuroni, punadu-i in „miscare”. Toul e miscare in viata. Miscare care te hraneste. Incepe magia, magia de a fii om, de a simtii acum aerul in plamani, si sangele in fiecare muschi… de a traii extazul si exaltarea pulsului vietii.

Cu fiecare miscare, totul parca intra intr-un circuit universal , totul in mine isi restabileste ordinea, de la fizic la chimic, de la muschi la endorfine. Si totul se desfasoara intr-un ritm ametitor dar atat de organizat: miscare, inspiratie, expiratie , miscare… Mama a lasat in noi un echilibru , un freamat de viata si energie, care porneste acum in mine doar de la un singur pas, apoi un grup de muschi…

Read Full Post »