Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2009

Eu + Mine = Acasa

knock knockparkflowersstreet… locul unde am copilarit… e un fel de axis mundi pt. mine.
E cel mai placut loc dintre toate in cate am fost. Mereu ma intorc acolo, fie si cu gandul . Iar simplul gand e suficient sa ma transpuna mental acolo.
E pur si simplu fantastic pt. mine inca sa fiu acasa.
E locul unde singuratate depaseste barierele ingradirii izolante.

Read Full Post »

always growing… nu imi mai e frica de nimic.
Stiu ca TU esti stapanul vietii tale, TU ai liberul arbitru sa accepti Binele sau raul in viata ta. Iar raul nu e decat un Bine direct, ceva mai „intepator”, necesar.

Tot ce ti se intampla e pentru ca tu sa inveti ceva.
Tot ceea ce vezi in ceilalti si nu iti place sunt refulari ale partilor tale negative… sau pe care le consideri negative.
Boala, suferinta – nu sunt decat lectii. Daca continui sa nu le observi, sa nu le tratezi din unghiul potrivit – vor continua, intocmai ca un dascal sarguincios, sa fie si mai insistente.

Oare te-ai gandit vreodata ca nu meriti sa fii pedepsit?
De ce ai merita-o?
De ce ar face un Parinte asta cu tine?
…in loc sa te lase sa te dai cu capul de pragul de sus (de cate ori e nevoie) pentru a INVATA SINGUR.

Si mai stiu ceva cu o ceritudine impenetrabila: stiu ca nimeni nu te vindeca, salveaza, protejeaza. Doar tu. Pentru ca tu trebuie sa inveti din propriile greseli ca sa poti sa te descurci singur. Ai acest drept.

Boala si nefericirile nu vor inceta pana tu nu te vei „aranja” din interior, de la cauza. Uneori ai nevoie de un ghid, alteori descoperi drumul singur. Oricum daca iti doresti, viata te va duce acolo unde trebuie pentru a porni. Nu te chinuii prea mult, totusi – risti sa pierzi chiar esenta. Nu trebuie decat sa vrei si sa lupti pt. a gasii cauza prima. De asta dureaza atata. Dupa ce faci toate astea urmeaza munca de schimbare proprie.

– va urma –

Read Full Post »

Dac-as fi…

chocolate - pure artDin ciclul useless for you , priceless for me astern pe blogosfera acest articol. In timpul placutei mele plimbari cu bicicleta de dupa masa de seara mi-a trecut prin minte: Cum ar fi daca as lucra intr-o ciocolaterie?

Atunci cand imaginatia devine atat de productiva, se intampla sa fie din cauza unui stimul: un film, proprii aspiratii sau… ambele. Recunosc ca Charlie and the Chocolate Factory m-a atins undeva mai departe de papilele gustative (vezi simbolistica demiurgului ciocolatier si a altor personaje). Insa imaginatia mea a mers dincolo de sensurile filmului , pana la notiunea de arta.

Daca as fi un maestru ciocolatier as creea pentru pofticiosii din toata lumea. Insa nu pt. a le astampara pofta si burtile ci mintea, trupul si spiritul. Pentru ca orice pasiune inseamna arta. Pentru ca orice maestru, fie el bucatar sau pictor se „hraneste” cu propria arta. Un adevarat bucatar, de exemplu, sau sa-l numesc mai degraba un bucatar veritabil nu e gras sau pofticios, caci el creeaza pentru a se hranii, nu se hraneste pentru a creea.

Asadar, as creea (nu produce) cu pasiune ciocolata pura, amaruie, din unt de cacao. As creea o ciocolata prea putin dulce, caci placerea nu vine din dulce (zaharul e un produs inferior) ci din arome si senzatii surprinzatoare, dure, intepatoare. As portiona ciocolata in batoane mici dar intense, intocmai ca si arta. Arta nu inseamna cantitate ci, evident, calitate. As vinde deliciile intr-o ciocolaterie cu iz rafinat de 1800, noptiere parfumate, , ferestre din lemn cu draperii de culoarea untului, muzica clasica… Alaturi de batoane as adauga o mostra de parfum care sa se potriveasca cu tipul de ciocolata. Pentru ca arta nu se adreseaza doar unui simt, ci tuturor…

Read Full Post »