Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2010

Pana nu demult, recunosc ca nu stiam sa diferentiez concepetele Eros de Agape. O oarecare tangenta aveam cu Eros, de la orele de literatura, insa Agape mi-a fost vag prezentat in cateva emisiuni ale lui Oreste si recent am cumparat niste carti de stiinta, ezoterism si istorie medievala si mi-am clarificat nelamuririle.

Intre Eros, iubirea fizica, materiala, profana si Agape – iubirea spirituala, divina, imateriala au fost, se pare conflicte inca din perioada Inchizitiei. Conceptul de Agape apare inca de pe vrema lui Platon el definind-o antonimic cu Eros care inseamna iubire fizica. Mai exista si conceptul de Philia – iubire pt. familie.

Ceea ce ma surprinde este ca desi Grecia antica nu impunea o bariera opozanta intre Eros si Agape, Evul Mediu o face cu incrancenare, despartind subit conceptele. Eros insemna pt. Inchizitie pacat, pe cand in timpul grecilor, Eros era consubstantial cu Agape. Rezulta o dihotomie a ce ridica o serie de probleme de natura morala, cel putin din viziunea mea.

Chiar cultura orientala plaseaza Eros si Agape intr-o permanenta complementaritate. De exemeplu energia inferioara (a centrilor energetici primari – ce asigura legatura fiintei cu Pamantul) dintre care face parte si Erosul este esentiala in dezvoltarea omului prin ridicarea ei in Chakrele superioare. Asa se defineste echilibrul energetic si in nici un caz prin suprasolicitarea Erosului pt. ca acesta are efectul invers, seaca omul de putere.

Inca ramane o dilema…

Read Full Post »

Oportunitatile sunt practic acele sanse de multe ori cu caracter neasteptat pe care simti ca nu poti/vrei sa le ratezi. De multe ori le-am catalogat drept fortuite si complet nesincronizate cu anumite aspecte ale vietii mele.  De si mai multe ori am trecut pe langa ele, desconsiderandu-le in special din cauza unor minime beneficii. Asta a fost. Nu mai e asa.

Azi stiu ca oportunitatile vin zi de zi in viata mea, nu vin in chip intamplator, dimpotriva, se ivesc tocmai ca solutie la problemele mele. Nu, nu e noroc. Nu (mai) cred in noroc, pt. nimic nu e intamplator. Nu avem nevoie de noroc, din moment ce avem ceva mult mai savuros: liberul arbitru. Daca alegem ce ne e util, necesar, nu are sens sa mizam pe mana fatalitatii, sa asteptam „para malaiata”.

Azi am fost intampinata de o adevarata sansa spre „rezolvarea” mea. Nici nu pot sa fiu mai fericta de atat: ba pot, mereu pot sa fiu mai fericta decat momentul prezent, pt ca fie care moment e incarcvat o potentiala doza de fericire inceredibila. Cel mai ciudat e ca… anticipam acesta oportunitate: chiar astazi m-am gandit cum ar fi daca…?

Read Full Post »

Orice examen fie el cat de important sau nu are potential stresant. Cam asa e cu bacul. Noroc insa, ca am facut rost de niste jazz-songs fabuloase: in frunte de data asta cu Dino aka Dean Martin.Deocamdata nu am gasit o melodie care sa-mi displaca iar vocea e de-a dreptul puternica, sobra dar cu o nota de amuzament rafinat. Iar nota aia impreuna cu timbrul puternic fac tot „deliciul” urechii, care nu mai inceteaza sa se sature de Dino!

In rest, alte masuri antistres sunt sportul  in sesiuni scurte a 30-40 minunte si … nenumarate.Asta in afara de sala.  Tehnicile de respiratie fac si ele un bine creierului meu nerabdator de (trecerea) examene(lor). Mai raman iesirile afara cu alte minti chinuite/plicitisite/surescitate de apropierea „megatranspiratiei intelectuale” .

Read Full Post »

In decadenta post-ului trecut, continui seria legata de avantajele Copilului, ca Eu interior, de aceasta data extrapoland si la nivel social sau chiar cultural. Conceptul de homo ludens, introdus de Huizinga, defineste ceea ce mie imi place sa cred si sa numesc drept o atitudine de viata eliberatoare si utila.

Ludus-ul, sau jocul, este exact ceea ce majoritatea (ignoranta) respinge si catalogheaza drept infantil si neproductiv de cultura, stiinta, noutate, senzational, cautat etc. Insa, situatia este exact opusa acestei cutume. Omul jocului este omul inteligentei, al subtilitatii – este omul artei, al culturii, cu siguranta omul producator de valori si chiar geniul , privit la nivel inalt.

Aceasta este concluzia la care am ajuns, nu imediat ce am luat contact cu acest concept, caci el era atunci mai mult in forma teoretica si strict restrans domeniului literar. Jocul sta la baza dezvoltarii fiintei umane si a societatii. De fapt, sta la baza dezvoltarii tuturor sistemelor biologice.Sa luam exemple progresive: orice organism care nu a a ajuns la maturitate capata obiceiurile necesare supravietuirii si producerii de valori (in cazul omului) prin ludus. Animalele invata sa vaneaza jucandu-se cu hrana, oamenii invata notiunea logos-ului, tot prin joc.

D.p.d.v psihologic, creativitatea isi are baza in joc, printre altele. Marii creatori ai umanitatii aveau acea doza de „curaj nebunesc”, care astazi, din pacate este atribuita „celor lipsiti de minte”. Acesta era doar avantul comportamentului si a sistemului de actiune ludic. La urma urmei, marile descoperiri s-au facut asa. Pana si maieutica lui Socrate, in toata splendoarea sa subtila si generatoare de ironii era un joc al ideilor, al cuvintelor, un joc cu mintea interlocutorului.

A te juca inseamna a avea curajul sa fii un demiurg, a da curs fluxului imaginativ si creativ, a te afirma ca fiinta rationala, ca instanta valoroasa creatoare, ca expresie de Sine, ca pur produs al originalitatii, ca Om.

Read Full Post »

Ziua Copilului este una dintre sarbatorile mele preferate tocmai pt. cei trecuti de copilarie au uitat-o. In general nu indraznesc sa urez „la multi ani” nici macar adolescentilor pt. ca stiu ca nu se mai simt copii. De adulti nu mai vorbim, ei sunt mult prea ocupati cu „lucruri de oameni mari” cum ar fi : griji, probleme, clisee existentiale.
Apoi stau si ma intreb: oare chiar trebuie sa ne simtim copii doar fizic?

Daca d.p.d.v psihologic in noi convietuiesc 3 instante decisive: Adultul, Adolescentul, Copilul, care joaca rand pe rand roluri, in functie de particularitatile mediului si cele interne, chiar trebuie sa va mai indoiti?Copiii poseda acea calitate (sau acele calitati) minunata – detasarea.

Copiii plang, nu sufera
Copiii se bucura, nu cauta fericirea absoluta
Copiii urla in exterior, nu se afunda in tipete mute
Copiii iubesc, nu tin la cineva
Copiii simt ludicul, nu se joaca cu viata
Copiii se exprima pe ei insisi, nu imaginea lor
Copiii sunt mai liberi in ei decat voi, cei mari, nu se autocontrang
Copiii cred, nu spera
Copiii sunt echilibrati, nu se vor puternici
Copiii rad, nu zambesc
Copiii canta, nu fredoneaza
Copiii nu vor doar, ei isi procura

Cati dintre „cei mari” mai pot asta?
La multi ani ! Daca accepti…

Read Full Post »