Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2013

Inca pastrez o legatura „deosebita” cu o prejudecata interpersonala pe care o regasesc constant, la un nivel mai mult sau mai putin personal. Este aceea pe care o numesc „intelectualitatea reductibila”. Aceasta se refera la mitul conform caruia oamenii preocupati (excesiv!) de sfera intelectuala (asta desemnand generic si simplu preocupari orientate domenii de interese diverse) sunt incapabili de manifestare si experimentare a paletei afective in relatiile lor. Mitul geek & freak postuleaza o dihotomie clara emotie-cognitie, cu alte cuvinte, oamenii pasionati de un domeniu sunt reci, inchisi sau macar indisponibili afectiv (hai, temporar, atunci cand nu sunt intre… carti).
Sigur, este un truism (testat ontogentic si neuroimagistic) ca emotia precede cognitia (cu „rugaciunea” asta raman dupa 3 ani de facultate), prin urmare, inainte ca omul sa poate sa fie interesat (rece si abstract, nu altfel) de un domeniu e necesar SA SIMTA. Da, in sensul ala primar, reptilian, limbic. Sa aiba emotii legate de interesul sau (rece si abstract, care nu se compara cu normalitatea sensibila). Deci, sa se simta imbratisat metafizic de fiorii… reactiei electrodermale, sa aiba modificari parasimpatice (fluturi in stomac, ceva de genul), sa aiba perceptia temporala alterata (de bunavoie si nesilit de nimeni 8 ore in fata unui ecran!).
Am descris ceva asemanator unui episod fulgerator de indragostire. Da, oamenii se indragostesc si de activitati, domenii intelectuale, concepte, de pasiunea altor oameni care isi acorda parte din existenta studiului, cercetarilor, generarii intrebarilor, criticilor (preferatele mele, daca le cunoastem sensul psihologic).
Da, am avut reflex psihogalvanic cand am vazut asta seara pe wiki o fotografie cu procesul neurogenezei. Si da, nu am inima.

Anunțuri

Read Full Post »