Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2009

Nu am crezut vreodata sa o spun/scriu dar mai ales sa o cred: avem ce sa invatam de la copii. Si cand spun asta, o marturisesc din propria experienta.

Ceea ce este remarcabil la copii este exact ceea ce adultul pierde: abilitatea de a se bucura neconditionat. O sa crezi ca e o tampenie. Tu nu vrei bucurie, e simpla, nedurabila. Tu vrei fericire pt ca e complexa si implica o serie de factori.
Asa cum spuneam, simplitatea e mai complexa decat poti crede. Orice lucru complex se compune din elemente simple.

Fericirea e un cumul de bucurii si nu numai.
Cel ce se bucura de orice ii iese in cale, inclusiv de propriile experente gresite, e cu adevarat un fericit intelept ce a afla secretele vietii.

Aminteste-ti ca un copil, in special pana in 5-6 ani, se va bucura de orice. Oriunde il lasi el se va juca cu orice, va creea din tarana, va cauta jocul in sine, deci bucuria.
Copii, desi poseda in lexicul lor binomul „imi place/nu imi place”, si asta datorita tiparelor verbale preluate de la cei care ii inconjoara, nu confera sensul pe care adultul il exprima. De fapt viata, in perfectiunea ei Divina e abundenta pt toti.

De aceea cred ca tot ce inseamna viata este echivalent cu armonie, frumusete etc., deci lucruri placute. Cele care nu ne plac sunt doar incercari cu rol didactic sau consecinte ale proprilor greseli. Ele compun asa numita nefericire: cercul vicios din care nu vrei sa mai iesi pt ca percepi orce lucru care intra in el ca pe unul neplacut.

Viata e un lant perfect echilibrat, compus din lucruri placute, fericire si lucruri „nefericite”, adica probele care ne slefuiesc. Dumnezeu nu ne vrea nefericiti, el vrea sa fim mereu liberi si bucurosi. Si pt a o putea face trebuie sa invatam constant. De aceea apare ceea ce numim „nefericire”

Asadar bucuria neconditionata sta la baza fericirii , iar bucuria neconditionata inseamna sa admiti ca ai gresit atunci cand s-a intamplat si sa mergi mai departe.

Read Full Post »