Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2009

Eternal EmbraceStiu ca d.p.d.v temporal nu e Craciunul doar ca … asa a fost si anul trecut cand scriam articolul precedent.
Il citesc cu uimire acum … si zic : Frate, dar Mos Craciun exista! 🙂
Mi-am dorit, am cerut, am muncit, am invatat si inca o fac si… acum nu pot decat sa multumesc
Craciunul asta este primul Nostru Craciun impreuna dupa cine stie cat timp. Ce sa cer mai mult decat atat.
Nu pot sa iti spun decat un sincer „Te Iubesc” … si promit sa am grija de tine.

Anunțuri

Read Full Post »

Decembrie 2008 – A fost Craciunul Sufletului meu!
Vreau sa cred ca Mos Nicolae a pastrat ce e mai bun pt. Mos Craciun.

Imi place sa cred ca ma voi trezi in dimineata de Craciun si voi merge in pijamaua mea inscriptionata cu mesajul „I love shopping” (deloc chiar, evident),voi merge langa brad, (intre timp imi vor ingheata talpile si degetele de la maini)unde ma va astepta un saculet rosu innodat cu o panglica aurie.

Printre acel munte de dulciuri si portocale care ma lasa insa rece, printre acele de brad si in placutul miros de scortisoara si cafea de la „cei mari”, va sta asezat miracolul ivit chiar in acea zi divina, calda , uimitoare de Craciun… in acea zi desprinsa din timp, in care nu mai sunt doar eu, sunt tot, toti cei din jur, toti oamenii…

Deschid incet, plina de rabdare si cu ochii sclipind intocmai ca un savant in fata proiectului reusit, deschid saculetul mult dorit.Sa plang sau sa rad? Sa tip sau sa tac? Ce stare de euforie pura, copilareasca, curata, primordiala…

Simt cum un zambet incolteste in mine… am primit cele 3 lucruri mult dorite : altruism, vointa si fericire dar si mai important : puterea de a le construi pe toate de acum inainte.
Pot acum sa inchid ochii oriunde as fi si sa pasesc in adancul meu fara teama.

Ce darnic a fost Mos Craciun!

Read Full Post »

Between Yes or mabyeDaca pana acum nu am realizat aceast lucru (evident!) de care noi, Oamenii, tinem strans in anumite momente ale existentei noastre (de obicei nu tocmai placute), acum… ei bine in sfarsit am inteles!
Poate = nu.
Poate = imposibil.

Poate este deci esecul suprem al actiunilor si intentiilor noastre. Aparent un banal adverb, uzitat in masa din deprindere pur verbala, acest cuvant nu face decat sa bareze toate reusitele noastre.

De fiecare data cand il rostim, el marcheza nesiguranta. Nesiguranta este doar precursorul fricii, iar frica… este cel mai mare dusman autocreeat de fiinta umana.
De cele mai multe ori auzim acest „poate” cand vrem sa ne eschivam , ne e teama de ceva.
Poate o sa ne fie bine, poate o sa avem bani…poate si iar poate.

Devenim iresponsabili, uneori chiar lasi.
„Poate” inseamna ca lasa propria viata in mana fatalitatii . Ne subestimam Liberul Arbitru si Puterea proprie.
Devenim „pleava-n vant”. Caci doar „poatele” ne mai guverneaza viata.
Si asa viata noastra ajunge sa penduleze intre inconsitenta si nesiguranta.
Apoi , ca sa punem cenusa pe foc, dam vina pe Tata ca „vezi Doamne, ce-o avea cu noi”.
Oare ce sa aiba? Daca noi l-am ales drept „prieten” pe poate

Read Full Post »

sophia's coffeePhiloSophia e boema… e romantica…

Si cand m-a invitat la o cafea, nu am putut sa o refuz fiindca parca il avea pe vino-ncoa. Am intrat intr-o cafenea foarte incarcata , plina de tablouri pictate in ulei, carti vechi si galbejite, zeci de lumanari, boluri de sticla cu margele colorate, oglinzi, scoici, sticle de vin… de toate…

Nu eram singuri, erau si altii, dar parca nici nu ne vedeau, nu ne ascultau. Ei dezbateau subiecte aprinse intre ei,unii se incruntau, altii radeau nonsalant, altii scriau, altii strigau ca din gura de sarpe… Ei nu intelegeau. Probabil nu inca.

Dar noi ne-am apucat sa vorbim. Nu stiu nici eu despre ce. Ma fascina totusi incapacitatea mea de a o percepe in profunzimi. Si totusi ma simteam intrigata. PhiloSophia era sobra, impunatoare, chiar riguroasa as fi spus, dar cu un aer sfidator, uneori intepator de ironic. Cum sa nu te intrige? Cum sa nu te atraga?

Am tot vorbit. Nu imi puteam dezlipii ochii de la ea. Avea o frumusete speciala… Ma simteam undeva, parte din ea. Era suma intrebarilor mele. Si aveam mii de astfel de intrebari. Si tocmai cand aveam impresia ca imi raspunde, intorcea roata si isi contrazicea afirmatia. O, Doamne! Ce bulversanta este PhiloSophia…

Nu stiu cat am mai ramas in cafenea. Stiu doar ca cu timpul,unii oameni s-au ridicat si au plecat. Altii au ramas – mai tristi, mai veseli, mai curiosi … sau mai apatici decat inainte. Cred ca toti vroiau sa vorbeasca cu ea
Deci era o onoare sa fiu fata in fata cu Sophia. Vorbea numai cu mine!

Mi-a mentionat ca are sute de verisoare si verisori in lume. Una se numea Atena, altul Cronos … Avea si multe surori: Clio, Psyche, Urania. Mi-a aratat imprejurimile cafenelei, apoi toate obiectele din camera. Mi-a spus ca este esential sa le ating, sa le simt ca sa pricep. Unele erau aspre, altele fine sau moi. M-am si intepat o data…

De atunci continui sa ma intalnesc cu ea, cu PhiloSophia. Mereu o descopar, mai bine spus o REdescopar. De fiecare data imi spune ceva, apoi se razgandeste iar si iar si iar…
Dar nu mai e bulversanta acum. E boema… e veridica…

Read Full Post »