Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2010

Dorul primordial…

Nu stiu exact daca Murphy a zis-o, dar probabil ca e in stilul lui sa afirme cat de dor ne e de cei de langa noi, abia cand ei nu mai sunt langa noi.
Nu se vrea a fi o postare sentimentala,caci nu imi caracteristic sa-mi scriu sentimentele, in cel mai rau caz le pot doar sugera, integra subtil… se vrea a fi una complet deschisa… intesata de curaj… imi e dor acum de tine, de tine, de tine…
Tu nu esti nici un El special, asa cum se obisnuieste sa se interpereteze sintagma „mi-e dor” pe un blog de fata, nu esti nici vreo persoana trecuta in nefiinta sau departata fizic de mine.

Tu, de care imi e dor acum, esti doar o sumatie de tipuri de dor adunate de pe intreaga axa trecut-prezent-viitor, fara vreo urma de regret.

Tu esti cauza dorului neconditionat de vreun factor intern perturbator, esti poate dorul ca prima causa, nepatat inca de influente negative.

Tu esti dorul Copilului din trecut, dorul intens, lipsit de regret
Esti dorul de aici si acum, pe care il fructific, dar nu il definesc…
Esti dorul din viitor,dorul expectativ, mai mult setea…
Esti dorul in sine, dorul care nu raneste, care doar hraneste…
Esti fluid.

Anunțuri

Read Full Post »

Iscat-am noi conexiuni neuronale… ca sa fiu ceva mai apropiata de domeniul pe care il studiez de acum inainte – psihologia.
Ipoteza: cand faci ce iti place, uiti sa iti daunezi in vreun fel sau altul.
Oare am facut pana acum ceea ce imi placea cu adevarat? Geneza acestor actiuni calofile isi are originea in strafundul … hm… sa vedem… in „bube, mucegaiuri si noroi”, ca sa il citez, din nou pe Arghezi. Atitudinea mea pur clasicista, unilaterala si spiritul de-a dreptul pro-calofil m-au impiedicat pana acum sa nasc si frumuseti din noroi, din propriul noroi.

Inflexibilitatea, da, sunt convinsa, inseamna negarea aspectului intunecat, „murdar”, inestetic al lumii si vietii. Mi-a luat 19 ani sa raman in propria „cutie” a calofilismului, a esteticului, neglijand si veridicitatea cealalta, neglijand-o , mai grav, pe cea pur umana – de unde esecul!
Si noroiul meu, ca si al tau, ca Om, are rolul lui, alaturi de „sufletul uscat„. Frumusetea inseamna si mucegaiuri si netezime, si intuneric si Lumina, inseamna… si Idee si Forma...

Read Full Post »

Sunt batranii aceia care merg spre amiaza pe-o banca, in parc si mananca mere taiate in sferturi, mai sunt taranii aceia care, dupa cateva ore de munca pe camp, se opresc si isi proptesc mainile in solduri, restrang privirea inaltata spre cer si rasufla aerul zgomotos…
Sunt si copii aceia care se joaca afara de dimineata pana seara si carora le ramane nisip sub unghiile subtiri…
Sunt toate aceste gesturi, toate aceste miscari inconstiente, pline de farmecul nevoilor simple, inocente, dar lipsite de vreo intentie elevata, sociala sau afectiva.

Sunt toate dorinte pur umane, iscate din strafundul fiintei, dorinte carora nu le acordam suficient credit, dimpotriva le lasa prea departe de noi, dorinte ce sunt expresia simplitatii in cea mai clara forma a sa.
Ajungi poate, sa le acorzi atentie, doar cand esti impiedicat sa o faci, cand simti ca mediul , viata sau anturajul au devenit prea mult parte din eul tau intim, din simtirile acelea rudimentare, dar atat de hranitoare Fiintei tale.

Incontestabil, am nevoie de simplitatea aceea specific umana, pe care o consider innascuta, pe care o apreciez. Simplitatea e mult mai complexa decat complexul insusi, de aceea nu merita deconstruita, judecata, planificata chiar. Din simpltate iei o “gura de aer”, o poti regasi in fiinta ta de la fiziologic la spiritual.
E in regula, nici eu nu am crezut initial…

Read Full Post »