Si pentru c-am pierdut…

Razboinicul cu umbra,
Las si ratat,
S-a stins
In a sa lupta.

As vrea astazi,
Sus in turn,
Sa ma-nchid,
Cazut din lupta,
Sa ma ridic in minte,
Si sa-i cer a mia oara,
Sa ma primeasca
Sus in turn,
In frig, departe.

Pe tine te rog,
Nobil trecator,
Ce-n mine ai crezut,
Primeste-mi sabia,
Cu care-n lupta-mi,
Asa jalnic am esuat.
Ia-o tu, ia-o,
Si neinfricat, tu,
Impinge-o acolo,
Acolo unde vezi cu ochii,
Acolo unde n-am putut,
Sau n-am ajuns,
Acolo, undeva in mine,
Chiar unde-i vreun loc
Neatins de ale mele zbateri.

In acest ceas tarziu,
Ma rog tie, trecator,
Ma rog intaia oara,
Impinge-mi sabia
Acolo unde-am ratat,
Caci astazi eu,
Sunt fara vlaga,
Dar mi-am jurat,
C-am sa mi-o fac.

In ceas tarziu,
Ma rog tie, trecator,
Ma rog intaia oara,
Sa-mi pui capat!

Read Full Post »

Sufocarea

Copiii-s orbi in timp,
Dar pot sa vada moartea.

Eu nu stiu cum e asta,
Dar am putut s-o simt…
Fidela, in fiecare noapte,
Cand la pamant cadeam,
A fost mereu acolo,

Cu mana-i calda,
Pe al meu gat
Si pe-al meu piept,
Atat de calma,
Fara-ncetare apasand.

Copilul a invatat
Ca nu e singur,
In patul sau,
Seara de seara,
Imbratisat
In sufocare.

Read Full Post »

Nu locuiesc in camera a doua

Apropiata fiind de un sfarsit,
M-am reintalnit cu Cainele
Paznic doar, caci drumul,
Eu trebuia sa il gasesc.
Stiam ca-i casa-mi
Si avea doua usi.

Pe prima, deschizand-o,
Eu m-am vazut acasa,
Stiam nisipul fin,
Dar iritant pentru plamani,
Stiam si canapeaua
Din roci si patura
De spini.
Le cunosteam de ani,
Caci doar aici
Convietuiam.
Ah, nimic nou!
Acelasi aer uscat,
Aceeasi sete idealista,
Aceiasi spini ,
Batuti de vant in mine,
Cu rolul de a ma trezi
La realitate.
Desi nu dorm nicicand,
Aici, acasa…

M-am dus, intr-un sfarsit,
In camera cealalta,
Imi luasem praf in piept,
Si spini in maini,
Si pietre-mi legasem de picioare,
Ma pregateam, eu ma caleam!
Ei, hai acum, sa vie
Un timp mai aspru,
Caci eu m-am antrenat!

Imi mirosea a apa,
Caci am vazut o mare!
Dar cum? E doar un truc!
M-am prins!
Nisipul asta nu ma sufoca,
Nici pietre neascultatoare nu erau,
Si nici macar un spin!

Ce chin suprem!
Eu in genunchi m-am pus,
Eu te-am rugat sa fii mai aspru,
Sa-mi dai tu, aer prafuit,
Eu v-am rugat sa fiti mai dure,
Sa-mi rupeti oasele din spate,
Eu v-am rugat sa existati,
Sa pot sa-mi intind obosita
Pielea pe voi,
Spinilor!

M-ati prins acum!
Nu pot aici sa locuiesc!
Nu-i camera-mi,
E-n casa mea,
Dar voi nu existati,
Decat in vise.
Iar eu nu dorm.

Read Full Post »

Frica – nu o cauza, nici o consecinta, mai degraba o stare in sine

Frica este mai mult decat un afect  pasager sau cronic (fobii). Ea este cu adevarat un impediment in a ne afirma, a traii, practic ce vrem, ce simtim, ce alegem. Frica este de multe ori judecata drept o cauza sau o consecinta ce determina abaterea de la o anumita actiune.
Dar de fapt ea este o stare in sine, nu o scuza care ne sustrage de la fapte.
Oricat de dura ar parea aceasta abordare a fricii, ea este singura care pune in lumina complexele ei laturi si urmari.
Am putea spune ca frica e doar un instinct de supravietuire, si poate este, in forma ei primara, cand ne confruntam cu situatii strict legate de conservarea corpului fizic (evident ca ne e frica de un lup in padure)

Dar frica actioneaza pe numeroase linii. Suntem oameni, suntem complecsi si avem o latura emotional-afectiva si una rationala. Frica nu face decat sa deruteze aceste2 trasaturi care ne definesc ca fiinta umana.

Frica ne scutura increderea in sine, in capacitatile mai sus mentionate, in numeroasele noastre laturi fizice si mai ales spirituale si afectiva. Nu dificultatea actiunii duce la esec, ci abordarea ei din perspectiva fricii. Pentru ca prin aceasta, nu facem decat sa anticipam pierderea sau nereusita. Iar pt. Univers (daca ar fi sa urmam ipotezele legilor lui Abraham) anticiparea unei actiuni, deci gandul, echivaleaza cu producerea ei mai devreme sau mai tarziu.

De aici rezulta 2 cai, fie anticipam un succes (chiar daca nu pare) – si aici e alta Cheie – a crede neconditionat si chiar obtinem succesul cum vrem (daca acesta ne este cu adevarat benefic si util in acel moment)… sau anticipam, manati de frica… esecul, care si el se produce.

Si, da, printre alte „mici secrete cu mari efecte”, debarasarea de frica este unul dintre misterele oamenilor aceia care traiesc bine si mult, au succes, reusesc si sunt vesnic tineri – optimistii, sau invingatorii  numeste-i cum vrei.

Read Full Post »

Clisee – fete fragile

Pentru mine cliseele, in special cele sociale sunt adevarate inuntilitati. Si poate unul evident este cel al „fetei fragile”. Nu ai cum sa nu o observi – e neajutorata, mica, delicata, face ochi de caine, impodobiti „gingas” cu rimmel extra-volume si nu poate sa ridice un ac.

S-o luam la nivel fizic: Mica Fragila este nu neaparat  foarte zvelta si eleganta in ceea ce priveste tinuta si aspectul fizic , dar cu siguranta este placuta la infatisare. Imbracata provocator, cu tocuri sau balerini, decolteu incitant, fustite, pantaloni mulati sau volanase transparente, Fragila isi unduieste formele si in cele mai neobisnuite locuri si situatii. La slujba, la scoala sau chiar la sala afiseaza o atitudine zglobie si inocenta in ciuda tinutei mai sus mentionate.

Dispune de cele mai multe ori de un fizic frumos pe care il etaleaza sub ochii oricui afisandu-se neajutorata. Niciodata nu ajunge la raftul de langa birou, nu poate deschide fereastra sau are o „neputinta” in a manevra ganteele de 1.5 kg cu finele ei manute. Cu toate ca este atat de fragila si neputincioasa in … orice situatie a vietii cotidiente se arata mereu gata sa dea ajutorul ei neindemantic, ca prin minune iubeste copii, batranii, floricelele, animalele, Terra, campaniile ecologiste, cartile de orice fel, mancarea sanatoasa.

Si TOTUSI, nu are nici o tangenta cu ele.

Dar este mereu adorabila pentru ca nu poate, nu stie si nu are cum sa fie puternica. Este „exemplul” feminitatii, tipa care simte bobul de mazare sub 7(0000) perne, care doarme incaltata in pantofi cu toc, care poate manui o lopata ca un instrument de scris…

Cred ca de aia o iubesc multi…

Read Full Post »