Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2013

Gandirea pozitiva (dar nu functionala!) a ajuns o cutuma, efectele nu sunt cele asteptate, iar daca exista, nu sunt durabile. Inca ma intreb cati fumatori nu si-au inceput dimineata cu: „Astazi sunt puternic, fumez din ce in ce mai putin” sau cati depresivi nu si-au exprimat asonor „Ma simt din ce in ce mai bine”, ori poate cati copii timizi, la urmarea sfaturilor date cu buna intentie (dar soldate cu efecte nesemnificative), frangandu-si degetele la iesirea din casa nu si-au soptit (neincrezator) : „Sunt agreabil si oamenii ma accepta.”

Copiii si cei cu o latura mai sceptica (pe care vecina cu necrofobie si conformism inalt ii numeste „pesimisti si nefericiti”) sunt cei care „miros” inautenticitatea iluziei optimismului. Nu vreau sa spun ca optimismul nu implica gandire pozitiva, vreau sa atest (test/retest personal) ca gandirea pozitiva are un fundament critic-analitic, restructurant empiric. Altfel, se numeste iluzie si are efectul unui pumn de Skittles: You taste the rainbow, feel the rainbow… and it is gone! (Because the real rainbow appears under certain conditions).  Curentul rational-emotiv incadreaza gandirea pozitiva disfunctionala in sintagma „faulty thinking”, cognitie ale carei efecte nu aduc schimbarea fidela, constanta, in acord cu Eul, detasata de fond.

Emotiile sunt functionale si disfunctionale, pozitive si negative. O emotie functionala nu este in mod necesar pozitiva.  Functionalitate vizeaza reglajul organismului la factorii de stres. (prin modificarea pulsului, piloerectie, hiperventilatie, dilatare pupilara, tensiune musculara, apelul la rezervele de glucoza si corespondentii psihologici: conduita de fuga, de atac, hipervigilenta). Functional-disfunctional este un atribuit ce se inscrie pe un pol in raport cu contextul actual, NU cu ceea ce am vrea, dar nu este!

Exemplu: Este perfect functional si sanatos sa am un puls mai alert cand un caine se apropie de piciorul meu (chiar daca „nu imi face nimic”) cu 2 conditii:

1-sa existe o durata limitata a modificarilor psiho-fiziologice (Ekman spune ca emotia dureaza secunde, minute, nu ore, atunci vorbim de o dispozitie, in acest caz anxioasa)

2-modificarile sa urmeze curba gaussiana in raport cu expunerea la stimul: sa existe un peak-point (cainele e langa piciorul meu, pulsul e cel mai sus comparativ cu baseline) si o scadere graduala ulterioara (cand observ ca nu imi face nimic, respir usurat)

Astfel, în cadrul paradigmei difuze a “gandirii pozitive”, credintele irationale sunt incurajate fie prin evitarea responsabilitatii generate de evaluari globale (“O să fie bine!), fie prin promovarea unor modele actional-comportamentale bazate pe asumptii  extrapolate intr-o multitudine de cazuri fara testarea fiecarei situatii particulare. De exemplu, asumptia conform căreia minimalizarea consecintelor negative conduce la strategii de coping active, cand, in realitate este necesara stabilirea consecintelor adaptative generate de prelucrarile informationale deoarece exista o probabilitate mai inalta, mai ales longitudinal ca oamenii sa emita descrieri si inferente dezadaptative in urma prelucrarilor informaţionale irationale.

Iluziile pozitive sunt un impediment in mentinerea unor cognitii congruente cu realitatea. Credintele functionale implica non-catastrofarea in prezenta constientizarii emoţiei negative generate de un eveniment. Aceasta poate fi de tipul: „Nu imi place situatia in care mă aflu, dar pot încerca sa fac ceva in legătura cu asta.” Pe de-alta parte, supus biasului optimistului, o persoana aflata in distres va tinde sa activeze aparent pozitiv, insa aceasta va evita confruntarea si va pune în functiune credinte inconsistente cu realitatea, soldate cu subinvestire motivationala. Astfel, adolescentul care subestimeaza dificultatea unui examen prin cognitia  „O să fie usor, am mai dat eu examene.”  activeaza neplaceri de tip disconfort (discomfort disturbance) in care acesta mentine cerinte (Trebuie sa fac bine la examen) dar acestea nu il vizează direct sub raport actional, ci mai degraba vizează conditiile de viata, contextul ce trebuie sa existe pentru a-i permite succesul („Examenul o să fie usor.” vs. „Examenul o sa fie greu, dar eu ma pregatesc pentru el.”). Această maniera cognitiva se dovedeste favorizanta si pentru perturbarea Ego-ului pe termen lung (ego disturbance). Acesta este exemplul unei emotii disfunctionale pozitive.

In loc sa ne fofilam in spatele perdelei (roz) pretinzand ca „totul va fi bine” si nefundamentand aceasta asertiune, am putea accepta ca la orizont e nor, ca nu putem controla vremea, dar putem controla expunerea la intemperii.

If something is irrational, that means it won’t work. It’s usually unrealistic. – Ellis, A.

Read Full Post »