Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2009

Iata o idee ce m-a „izbit” in cursul zilei de astazi.
Oare cator oameni nu le place sa fie complimentati. Ne place sa primim remarci in legatura cu noi, in special cu latura fizica.

Unii dintre noi cauta complimentele celorlalti, simt nevoia sa le primeasca.
Daca pana acum credeam ca a cauta sa primesti cat mai multe complimente e un lucru pozitiv si dezvaluie o atitudine de forta , de incredere in sine, acum realizez ca este tocmai invers.

Si asta pentru ca, dupa parerea mea, complimentele „se lipesc” de cei neincrezatori in propria persoana. De aceea cauta confirmari externe ale calitatilor de care nu sunt tocmai siguri.
Cred ca aceasta nevoie de complimente tradeaza 2 tipuri de lipsa de incredere in sine: pe de-o parte este neincrederea in calitatile launtrice (de ex: adaptabilitatea, comunicativitatea sau chiar inteligenta) iar pe de alta este neincrederea in trasaturile fizice (strucutra anatomica ce nu corespunde tiparelor personale de frumusete)

In vietile noastre am avut mai mult ca sigur perioade cand am simtit nevoia (intensa) sa fim complimentati. De multe ori, daca procesul nu a avut loc am devenit posomorati, posaci , chiar frustrati afimand :”Stiam eu ca nu sunt/ nu pot… ca doar nimeni nu remarca…”

A primi o remarca legata de calitatile personale nu este in sine o marca a lipsei de incredere in propria persoana (sa nu devenim extremisti!). Problema se pune in felul cum reactionam in fata prezentei sau absentei complimentului, mai ales in absenta lui…

Este clar ca daca absenta complimentului sau o remarca negativa ne „strica ziua” sau mai mult ne induce perioade mai lungi de tristete, mahnire etc. avem o problema cu increderea in sine.

Anunțuri

Read Full Post »

De la un timp dau peste fel de fel de excentrici, sau ii „observ” pe cei pentru care nu am avut ochi.
Si ceea ce vad acum sunt oameni cu adevarati fascinanti.
Pentru mine excentricii sunt niste demiurgi ai umanitatii.
De ce?

Exista suficiente motive pentru a-i incadra pe acestia in categoria „Uimitori”. Excentricii sunt unici, au personalitate proprie, sunt oameni de cultura, care cultiva valorile spirituale, dar mai presus de asta, sunt ei insasi.

Excentricii nu sunt nicidecum ingamfati, pentru ca bunurile spirituale nu au nevoie de lauda. Excentricii nu sunt ingusti la minte, doar lasa impresia ca stiu mai putine decat arata. Aceasta e o tactica inteligenta, in nici un caz nu releva lipsa de cunostiinte sau cultura.

Adesea, confundam caracterul excentric cu termenul „ciudat”. Din pacate , societatea identifica omul excentric cu savantul nebun, „imbuibat ” de experimente, ori cu batrana infricosatoare cu zeci de pisici.

E clar ca excentricii au anumite obisnuinte, nu tocmai comune, poate aparent antisociale. Dar, hei, macar ei isi sustine punctele de vedere! Si cum mai sus am afirmat ca excentricul e fara doar si poate un om inteligent, e clar ca aceasta calitate combinata cu unicitatea da un rezultat … divin. Ei se arata pe ei insisi fara teama sau rusine ca sunt diferiti. Tocmai de aici rezida frumusetea noastra…

Apreciez in mod deosebit excentricii pentru ca nu se dau dupa cum bate vantul, sunt conservatori ai valorilor interioare, oameni deschisi spre viitor, subtili, selecti…

Read Full Post »

Pianul

Die LiebeAscult Debussy.

Si sa spun oare mai mult decat atat?
Cum spunea cineva odata ca despre lucrurile marete, precum Dumnezeu sau marea, sau Blaga nu se poate vorbi, asa pot crede si eu acum. Despre pian nu se poate scrie/vorbi. Nu despre sensul sau metafizic, cel putin. Da, la pian se poate canta, un pian se poate asculta.

Dar risti sa-i pierzi sensul.
Si atunci el e doar un banal pian.

Daca ai sa-l privest dincolo de interpretarea seaca a rationalului, pianul devine Pian
Pian inseamna „incet”, inseamna mister si soapte. Pian inseamna luna, argintiu si alb, alb si negru extreme care se completeaza, care sunt un Tot.

Pianul este unitar in marea lui complexitate antitetica, in albul si negrul lui, in caracterul noncromatic, pianul suna dulce.
Pianul e etern romantic, de aceea.

Poate m-am molipsit de tehnica sinestezica preluata de la „prietenii” simbolisti. Sau poate e doar Pianul lui Debussy de vina

Read Full Post »