Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2010

Asa cum mi-am promis, dupa admitere m-am apucat de Jocul cu margele de sticla, in care am gasit nu doar o naratiune biografica despre Joseph Knecht, maestrul jocului, ci o facila incursiune in principiile filozofiei mele preferate, cea budista. Carte abunda in substanta filozofica insa, aceasta este redata intr-o maniera accesibila oricarui cititor avid de o lectura vie si plina de esenta ontologica

Knecht, este de departe personajul meu preferat pentru ca imbina acea seriozitate, echilibru spiritual, ordine interioara si desigur, variata bogatie culturala si istorica cu dorinta profana de a le impartii in intreaga lume, nu doar in celebra scoala castiliana ce se ocupa cu ceea ce noi astazi am uitat de mult – educatia spirituala.Pentru mine, Waldzell, locul scolii mai sus mentionate este aproape utopic de fermecator: acolo orice tanar elev isi imparte timpul intre asimilarea stiintifica a informatiei si practici meditative si yogine.

Asa zisul „joc cu margele de sticla” est o metafora clar explicata ce se refera intocmai la calea de mijoc, esenta filosofie buddhiste – imbinarea oricarei forme de arta, cultura, istorie, intr-un cuvant a rationalului cu miscarile interioare sufletesti ale participantilor, cu pulsiunile psihologice launtrice ale acestora pentru a creea o forma substantiala a ludus-ului, expresie a superiorului rafinament al Fiintei umane.

Carte propune o delicata, dar directa apropiere de cele doua esente umane inseparabile – sacrul si profanul, ambele deloc de neglijat, ce se unesc prin intermediul atingerii ludice. Asa cum Buddha propune calea de mijoc, ca atingere a Nirvanei, tot asa si opera maestrului Hesse, propune abordarea celor doua aspecte Yin, Yang, rational, spiritual, ambele reperezentand eterna dualitate ontologica unita in ludus.

Pentru ca daca noi, ca fiinta profana avem un trup, trebuie sa ne ingrijim de nevoile lui in limitele in care putem echilibra nevoile spiritului, ca fiinta sacra, fara a exagera in vreun aspect.

Read Full Post »

„Ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place” spune vestitul proverb. Ce-i drept nu putem nega aceasta latura a noastra: de a placea frumosul, atractivul, in special cel de natura fizica.
Ar fi de-a dreptul frustrant si inutil sa nu acceptam impactul pe care categoria frumosului o are in viata noastra.

Insa, recent am descoperit ca intre pulsiunea de moment a placerii in fata frumosului si satisfactia estetica prelungita exista o diferenta. Tocmai aceasta diferenta ne face Oameni.
Si asta pt.ca orice organism biologic aflat inspre varful lantului trofic este atras de frumusete, prin prisma unor trebuinte primare fiziologice: acuplare, de exemplu.

Tuturor ne place frumosul, dar putini simtim esteticul din urma acestuia. In prima faza, evident isi face apritia impulsul specific trairii de tip hedonist, percepem stimulul care ne atrage. Daca am duce mai departe traire, in sensul ei evolutiv superior, in stadiul de estetic, am intelege ca frumusetea nu are doar latura materiala, carnala ci poate produce sentimente inaltatoare , nu doar emotii.

Esteticul in natura sa se apropie de Divinul din fiinta umana, el nu se refera la nevoi biologice violente si secatuitoare de energie, ci , dimpotriva are capacitatea de a produce stari elevate in latura noastra nemateriala.

Daca principiul hedonist de la baza frumusetii duce doar la trairi imediate, rapide si extrem de puternice ca reactivitate, principiul estetic este cel care balanseaza totul, care ne conecteaza cu propria frumusete, fara sa mai avem nevoie sa o „furam”, sorbim sau dorim pe a celuilalt.

Read Full Post »

Tablou personal

Din cand in cand e bine sa ne confruntam (vizual) cu obiectivele sau pur si simplu elementele constituante ale vietii noastre sociale si psihologice. Exista asa numitele panouri ale viselor, pentru varianta vizuala a idealurilor ce urmeaza a fi atinse, care chiar functioneaza d.p.d.v motivational, doar daca desigur, ne bazam doar pe o simpla plansa,  pe care apoi sa o blamam pt. esec, nimic nu va functiona.

Insa, pt varianta „pe hartie” de blog mi-am ales cuvinte semnificative pentru tabloul meu personal din momentul actual. Tabloul personal este ceva mai putin intens decat cel motivational, dar poate fi luat ca un prim pas pt. ca pune omul in relatie cu situatia sa prezenta. Imi place sa-l scriu in forma dezorganizata pt. ca ma inspir din exercitiul psihologic al free-writing-ului ce lasa liber fluxul inconstientului si poate, al subconstientului…

-copil-caffe-latte-cireasa-nisip-verde-hartie proaspat tiparita-pantaloni rosii-lemn abanos-stejar-ochi albastri-alergare-febra-lumina reflectata in apa-imbratisare-plin-aur-frunze-coada de pisoi-pantofi…

Evident este faptul ca insiruirile de cuvinte par absolut fortuite si chiar asa este d.p.d.v rational, insa cu siguranta la o analiza pertinanta deconstructiva ele surprind tainice aspecte ale inconstientului nostru.

Read Full Post »

Conceptul selectiei este, din punctul meu de vedere, o notiune mult mai complexa decat simplu act al alegerii. Darwin vorbea de selectia naturala, in care cel mai bun organism primeaza si supravietuieste in detrimentul celui slab. Eu fac doar o analogie – selectia, ca fenomen social are exact acelasi efect ca si cea din planul biologic: alegerea corecta asigura cheia succesului.

Dar intai de toate, alegerea in sine inseamna succes, indiferent daca nu este „corecta”. Prin corecta integand varianta optima succesului,reusitei. Pentru ca a alege, inseamna a gandi, parafrazandu-l pe Descartes. Doar prin alegere, omul se afirma ca fiinta rationala in plan social si chiar afectiv. Conformismul este doar o alegere fara alegere rational, pentru ca acesta conduce la inactivitate.

De aceea, a fi selectiv cu orice inseamna a fi flexibil si centrat pe propriile scopuri, obiective, dar totdata deschis spre cunoastere. Fara alegeri ar insemna sa continuam sa ne misca ca limba orologiului, pe aceeasi directie fixa, fara evolutie spre alte planuri.

Exista perioade cand suntem mult mai permeabili si influentabili de cei din jur, cand tindem sa urmam spiritul gregar, care de cele mai multe ori nu e conform cu alegerea personala.
Spiritul gregar e o arma cu 2 taisuri pentru ca presiunea masei poate fi ori benefica, daca individul luat in sine imartaseste aceleasi convingeri sau dimpotriva, poate avea efect negativ conducand spre conformism.

Asadar, alegerea este cheia omului in deplinatatea acceptiunii acestui termen. Ea , indiferent de rezultat:esec sau succes il ridica la rangul de fiinta autonoma. Dar cum si a nu alege este o alegere, pe care obisnuiesc sa o numesc plata, alegerea autonoma ramane la latitudinea celor inteligenti.

Read Full Post »