Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2012

In buzunarele hainelor de plecare
Se afla mereu obiecte de uz imediat,
Ca masura de siguranta,
Toti le avem,
Tot asa e si in buzunarele mele,
Tin mereu hartie de filtru,
Inainte…
N-o tineam goala,
Caci mi-ar fi prea teama
Sa nu fi crezut lumea
Ca… n-am rusine!
Plecam mereu de-acasa,
Cu lista facuta,
Sa nu cumva sa-mi uit discursul,
Si sa nu cumva sa-mi vedeti
Hartia de filtru dezgolita!
Aveam grija s-o impaturesc mereu,
S-o modelez dupa principiul
„E o cauza si-un efect”
Si astfel nu riscam
Sa fiu surprinsa de viata.
Tot imi respect filtrele,
Dar vezi tu,
Desi nu-mi las hartia
In ochii tuturor,
De azi mi-o tin goala.

Read Full Post »

N-am o problema,
Atat timp cat nu-i in fata ochilor,
Atat timp cat nu cred in ea,
Atat timp cat n-o las sa fiinteze,
N-am un dezechilibru,
Atata timp cat gandesc „pozitiv”
Cat pot sa ma uit in oglinda
Si sa-mi zic: „Asta e, tu deformezi,
Eu sunt dreapta”
Numai ca…
Am o intrebare,
Ma cam framanta de ceva timp…
Vezi tu,
Eu nu vad, speram sa vezi tu…
Daca n-am o problema,
Daca totul merge ca uns,
De ce se face oare ca eu,
N-am logica-n rezolvare,
De ce-s stramba
In restul de oglinzi,
Si de ce oare
Alunec de fiecare data
Daca totul merge ca uns?

Read Full Post »

Cat am dormit!
Si nici macar nu-mi era somn,
Desi eram obosita,
De atata ignoranta
Luata regulat si cuminte
In doze zilnice de lasitate,
Dupa prespcriptia
Lipita pe tavan
Ca s-o vad mereu
In prima clipa a trezirii,
Ca nu cumva sa risc vreo criza,
Sa nu cumva sa risc vreun disconfort,
Sa fiu asigurata de-o pastila amarata
Ca nu-mi creste presiunea…
Ori ca m-apuca vreo criza
In care apneea si panica
Si-ar fi jucat sublim rolul,
Un rol mai mult decat amenintator,
Un rol din care eu poate, poate
Mi-as fi dat seama
Ca-s doar o dependenta de pasivitate,
Sperand ca insasi doza de ignoranta
Fata de celelalte lumesti,
Care erau asa-zisul stresor,
Mi-ar fi redat bunastarea.
Cat am dormit?
Mai deloc azi,
Nu mai am pastile.

Read Full Post »

Umbla vorba printre minti preocupate,
De fireasca nevoie homeostazica,
Cum ca gandul in sine e ca dracu’
Rosteste-l, cheama-l doar cu varful limbii
Si vine-n tine indata,
Urmeaza principiul bolii cronice
Iti mai da un junghi ca sa stii:
„Sunt aici si oricand pot sa ma inflamez”.
E ca si cum profetia se implineste,
Irevocabil gandul te domina,
Iar supureaza, iar te doare.
Iar constati : „E aici si o sa o faca”,
Imprecatia are mereu efect,
Atata timp cat nu indraznesti sa te indoiesti,
Sa te revolti, sa existi fara stapan,
Stapan care ti-a adus odata cu el
Statutul vanitos
De homo sapiens, sapiens
Si-n viitor sclavul naiv de tine,
Ii va cere jupanului demonic,
Inc-un lot de sapientia.

Read Full Post »

M-am nascut direct imbracata
In pantaloni cu multe buzunare
Ca sa am mai multa siguranta,
Ca nu-mi ratacesc lucruri,
Maruntisuri, bunuri si resurse
Pe care altii le poarta-n maini direct
Zicand sau sperand
Ca nimeni nu atenteaza
La lucruri marcate teritorial.
Dar hei, nu-s doar una,
Multi isi tin bunurile expuse,
Umbla cu ele atarnand de gat
Intr-un mod intrigant de relaxat,
De parca frica lor
N-ar fi ca si a mea
O emotie primara cu rol precis.
Ai zice ca au cheia succesului
Numai ca defiland cu totul pe fata,
– scuzati-mi generalizarea –
Au grija sa le tina mai stranse
Decat mi-as inchide eu fermoarul la buzunare.

Read Full Post »

Si daca nasterea
Mi-a fost in apa,
Si daca am uitat din vanitate
Ca apa e fluida
Si-am inghetat-o cu mintea-mi,
Am sa folosesc de-asta data,
Pacatul ingamfarii
Drept fertilizator
Pentru un mugure, pentru ceva viu,
Pentru ceva predispus mereu
Hazardului, greselii, riscului
Pentru ceva pentru care-s doar,
Doar o tanara oarba,
Dar totusi insetata
De-alta cunoastere.

Read Full Post »

Intr-o dupa-amiaza,
Ma hotarasem sa-mi fac o casa
Un loc stabil peste timpuri,
Cum ar vrea fiecare om sa fie
La casa lui, pare-se.
Confortul era bine amplasat
Pe piloni infipti adanc
Imobili, reci, insensibili,
Imi facusem deci un lac
Neclintit, asa cum imi doream.
Iroseam caldura sa-l mentin inghetat
Uram focul din rasputeri
Si foloseam foc
Doar ca sa pot sa il urasc din nou
Si asta ma facea sa-l vreau zilnic,
Doar ca sa pot sa-l tin departe,
Pretuiam doar casa mea,
Doar lacul atat de greu tinut
Sub zero grade.
El nu-mi arata nicio dovada,
Doar sadicul confort
In care balteam in frig
Cu ura pentru foc
Am obosit de atata frig,
Mi-am smuls ultima urma de energie,
Ultima resursa de inconstienta
Asa-zisul impuls necugetat,
Labil, spontan, fierbinte
Si-am taiat cordonul ombilical al casei.
Focul ce-l dispretuiam pana la greata
A curs in lac nebanuit de repede
Regretam impulsul,
Dar nu si efectul,
Am un izvor.

Read Full Post »

Older Posts »