Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Really impressive movies/books’ Category

Mica nuvela a lui R. Bach, „Pescarusul Jonathan Livingston” ramane una dintre scrierile mele preferate. Am fost placut uimita sa vad ca se regaseste si printre recomandarile de dezvoltare personala, desi initial asa mi-a fost recomandata.

Eu pledez in tot continutul acestui blog si nu numai pt. autodezvoltare. Si nu sunt cuvinte mari si „stralucitoare”, ci convingeri profund inradacintate in sistemul meu de valori. Mai exact, cred ca omul este Om prin faptul ca nu e doar biologic ori rational ci si spiritual, fara vreo conotatie religioasa in mod particular, prin spiritual intelegand acea conceptie a psihologiei umaniste si chiar sociale ce se axeaza pe scopurile, idealurile inalte umane. Scopul omului este si hedonist din punct de vedere fizic, dar si „hedonist” din punct de vedere spiritual.

Pentru cei ce au lecturat nuvela lui Bach, propun o mica provocare: o zi in stiulul lui Jonathan Livingstone. Eu mi-am ales fara sa fi initiat aceasta idee in mintea mea o astfel de abordare. O zi de Jonathan Livingstone presupune o orientare mult mai solida spre Mine, o privire atenta asupra scopurilor profunde, trainice, daca vreti a acelor scopuri aducatoare de fericire. Pentru ca exista o diferenta intre placere – trebuinte biologice, hedoniste – mancare, bautura preferata etc. si fericire – nevoile autorealizarii ce implica procese superioare.

Un bun exemplu ar fi: simt placere cand mananc felul favorit, dar simt Fericire cand fac meseria care mi se potriveste sau cand ma „slefuiesc” sa descopar cine/cum sunt cu adevarat.
O zi Jonathan Livingstone se axeaza pe fericire.
Pentru placere am numeroase oportunitati, accesibile in mai multe contexte.
Pentru ziua mea Jonathan Livingstone am nevoie de Mine, in principal.

Read Full Post »

Revin la recent citita carte a lui H.Hesse , „Jocul cu margele de sticla”, in care am descoperit, in sfarsit personajul meu preferat din sfera beletristica: Joseph Knecht, magister ludi. Inca il consider un personaj utopic, tocmai pt. ca este exact prototipul moralitatii absolute. Departe de a fi perfect, caci nu poate atinge desavarsirea spirituala nestiind sa se apropie de latura profana, Knecht este exact opusul individului din societatea contemporana.

Creste, invata, se perfectioneaza intr-un mediu de o spiritualitate exemplara, insa depaseste egoismul, dorind, insa nereusind, sa imparta sfera sacra cu restul lumii profane.
La randul sau, este incapabil sa traiasca in profan, motiv pt. care, probabil si moare, in finalul romanului. Probabil este cursul evolutiei sale, probail era timpul sa invete altundeva si altceva.

Cu toate ca acestea par mai degraba defecte, Knecht, este din punctul meu de vedere un adevarat personaj rotund, ce nu inceteaza sa evolueze, ce dovedeste ca spiritualitatea este accesibila omului de rand, in primul rand si apoi celui invatat , perfectionat artistic si stiintific.

Knecht stie ca lumea nu este locul in care domneste doar ordinea si armonia, stie ca si razboaiele si revoltele au locul lor in istorie si nu trebuie sterse cu brutalitate si sete avida de perfectiune de pe panza timpului.
Caci viata este si sacru si profan, si razboi si pace, si alb si negru, omul fiind in sine dual, nu pt. a-si invinge latura intunecata, ci pt. a invata sa o (i)lumineze pe cea buna.

Knecht este utopic in aparenta, insa in el se duce eterna lupta universala de a echilibra spiritul cu trupul, sacrul cu profanul, lupta dificila pe care ti-o asumi doar atunci cand deschizi ochii spre fiinta ta launtrica. Este cea mai chinuitoare dar si plina de satisfactii lupta, mai degraba o permanenta incercare de echilibrare Eu-Spirit, Eu-Lume.

Read Full Post »

Asa cum mi-am promis, dupa admitere m-am apucat de Jocul cu margele de sticla, in care am gasit nu doar o naratiune biografica despre Joseph Knecht, maestrul jocului, ci o facila incursiune in principiile filozofiei mele preferate, cea budista. Carte abunda in substanta filozofica insa, aceasta este redata intr-o maniera accesibila oricarui cititor avid de o lectura vie si plina de esenta ontologica

Knecht, este de departe personajul meu preferat pentru ca imbina acea seriozitate, echilibru spiritual, ordine interioara si desigur, variata bogatie culturala si istorica cu dorinta profana de a le impartii in intreaga lume, nu doar in celebra scoala castiliana ce se ocupa cu ceea ce noi astazi am uitat de mult – educatia spirituala.Pentru mine, Waldzell, locul scolii mai sus mentionate este aproape utopic de fermecator: acolo orice tanar elev isi imparte timpul intre asimilarea stiintifica a informatiei si practici meditative si yogine.

Asa zisul „joc cu margele de sticla” est o metafora clar explicata ce se refera intocmai la calea de mijoc, esenta filosofie buddhiste – imbinarea oricarei forme de arta, cultura, istorie, intr-un cuvant a rationalului cu miscarile interioare sufletesti ale participantilor, cu pulsiunile psihologice launtrice ale acestora pentru a creea o forma substantiala a ludus-ului, expresie a superiorului rafinament al Fiintei umane.

Carte propune o delicata, dar directa apropiere de cele doua esente umane inseparabile – sacrul si profanul, ambele deloc de neglijat, ce se unesc prin intermediul atingerii ludice. Asa cum Buddha propune calea de mijoc, ca atingere a Nirvanei, tot asa si opera maestrului Hesse, propune abordarea celor doua aspecte Yin, Yang, rational, spiritual, ambele reperezentand eterna dualitate ontologica unita in ludus.

Pentru ca daca noi, ca fiinta profana avem un trup, trebuie sa ne ingrijim de nevoile lui in limitele in care putem echilibra nevoile spiritului, ca fiinta sacra, fara a exagera in vreun aspect.

Read Full Post »

Stare specifica adolescentilor, revolta.
E imposibil sa o eviti indiferent de tipologia caracteriala de care apartii. Daca pana acum ceva timp aproape ca repudiam orice forma de revolta, mai ales cea juvenila, acum incep sa am second thoughts.

Am vazut The Breakfast Club, o drama cu 5 adolescenti ,old-school-style, de prin 1985. Aparent plicitisitor si lipsit de vreo substanta, filmul acesta captureaza crampeie din viata oricarui adolescent. Toti avem probleme, toti le transformam in drame, dar multi chiar traiesc o drama mai mare decat a nu fii cu cel mai tare tip din liceu.

Ideea centrala e ca viata, oricat de neagra ar parea, nu trebuie traita pasiv. Si tocmai aici vine revolta. Adolescentii sunt acuzati ca sunt prea aprinsi, prea directi. E drept ca spiritul juvenil imatur si lipsit de responsanbilitate trimite spre un comportament (prea) acid. Dar revolta e util, cand te revolti spre viata pasiva, spre viata ta.
Revolta e schimbare, cand nu se naste din sentimente obsesive!

Read Full Post »

seagull_by_ugurhsdmr1 O carte mica (in jur de 100 pagini) cu vorbe mari – asa as descrie povestea lui Richard Bach.

O carte ce merita citita fiind totodata accesibila cititorului iubitor de scrieri cu moarala si cititorului avid sa desluseasca sensurile tainuite ale scriiturii.

Pescarusul JL este un Proscris pentru ca indrazneste sa isi depasasca limitele speciei. Nu cauta zborul doar pt. hrana si nevoi inferioare, ci pt. avantul de a-si infrange limitele fizice, de a se propulsa acolo unde Marele Pescarus le-a lasat libertatea tuturor pescarusilor sa ajunga, dincolo de limitele lumii comune.

In constituirea cartii, Bach se inspira probabil din filozofia budhista (cu accent pe legea karmica) si preia cateva accente platonice (ideea, anamnesisul). La o lectura de adancime se poate intui o usoara predilectie idealista :”Scopul vietii este sa atingem desavarsirea”

Cartea cultiva simultan 2 mari teme: relatia discipol-elev si redescoperiea eului interior. Astfel adevaratul discipol isi invata elevul sa se autodepaseasca si sa il depaseasca chiar si pe el. Discipolul veritabil nu inoculeaza ideea unei relatii de superioritate intre el si elev, ci dimpotriva, una de egalitate caci „in fiecare dintre noi se afla suflul dat de Marele Pescarus”. Asadar, noi TOTI suntem capabili de a realiza fapte cu mult mai mari decat ne-am astepta.

Johnathan isi descopera adevarata vocatie (aceea de a perfectiona zborul) si isi da seama ca in fiecare pescarus orbit de trairea vietii instinctuale se afla scanteia Divina , ascunsa , inabusita, dar niciodata stinsa. La randul sau, Johnathan e capabil sa devina un Discipol si sa continuie ciclul elev-discipol.

Cartea merita citita si mai mult decat atat patrunsa, pentru a intelege ca noi toti putem trece de la zborul inferior la cel dincolo de limitele trupului.

Read Full Post »

 

I will tell you a secret, something they(priests) don’t teach you in your temple… The Gods envy us. They envy us because we’re mortals, because any moment may be our last. Everything is more beautiful because we’re doomed. You will never be lovelier than you are now, we will never be here again…”

Read Full Post »