In categoria „meme de viata”, unde mema e un virus informational transmis inter si intra generational si unde „virus” nu face referire la obscure teorii psihoenergetice ale conspiratiei, intra si sfaturile cu privire la alegerea partenerului. Noua supa este supa culturii umane. (…) Memele ar trebui să fie privite ca nişte structuri vii, în sens tehnic şi nu numai metaforic (Dawkins, 1989, p. 185). Daca inainte ma simteam enervata, chiar atacata de teoreme (adica unii furnizori de solutii iti expun echivalentul unei ecuatii in baza experientei lor de viata), acum ma simt ma simt curajoasa… sa ma indoiesc manifest.
In mod cert, daca ar fi sa imi fie luata in considerare parerea, la nivel aplicativ, as pleda pentru introducerea cursurilor de logica in fiecare facultate, indiferent de profil pt. ca p si non-p salveaza timp, resurse, casnicii si mielina. Astfel, poate am observa o rata invers proportionala intre frecventa „ecuatiilor empirice de viata” si… bunul simt. Da, am scris bine „bun simt”, in sensul in care acesta vizeaza capacitatea umana de a urma intuitia in raport cu nevoile sale si a altora, alaturi de integrarea acesteia in raport cu realitatea. Ce inseamna asta? Bunul simt nu vizeaza nici dezirabilitatea (stiu, am ceva cu asta!), nici obligativitatea salutara. Bunul simt presupune ca eu sa imi stiu granitele si nevoile si sa nu abuzez de iluzii gnoseologice (biasul autoservirii).
Asadar, una dintre celebrele vorbe de duh regasite in societatea contemportana este „sa te iubeasca pentru ceea ce esti, asa cum esti”. Fie ca vorbim de parinti, fie ca vorbim de parteneri de cuplu, asta e cireasa de pe tort (caz in care tortul poate sa fie acum si o briosa). Realitatea (verificabila) este ca e imposibil ca cineva (chiar si mama!) sa te iubeasca neconditionat. Carl Rogers postuleaza ca dragostea parinteasca are la baza aprecieri neconditionate pozitive, dand exemplul unui parinte care isi iubeste copilul chiar si daca nu ia note bune, ori e agresiv. Acest aspect nu poate fi contrazis deoarece este veridic, insa nu suficient explicativ. Daca parintele isi iubeste copilul neconditionat, este nu pt. ca pur si simplu il iubeste (ar fi o explicatie redundanta maximal care da junghiuri prefrontrale logicienilor), ci pentru ca (daca… atunci) este progenitura sa. Parintii isi iubesc „neconditionat” copiii pentru ca (conditie?) poarta amprenta genetica (kin selection). In caz contrar, parintii ar putea sa iubeasca neconditionat orice alt copil, insa la nivelul speciei ar fi complet dezavantajos. Morala crestina a iubirii neconditionate promoveaza paradoxul altruismului.
In privinta partenerului de cuplu, regula ramane in picioare. Observ parteneri (cu precadere partenere) imbiate olfactiv de oxitiocina unei relatii semnificative (caci, in universul tinerelor indragostite zane, o luna e cat un an) care atesta din rarunchii (mesolimbici): „Ma iubeste neconditionat, pt. ceea ce sunt!”. Incontestabil, insa sfidarea logicii imi da junghiuri… in coltul gurii si remarci sarcastice. Conform deductiilor conditionale (nu eu am inventat logica, ai naibii greci cu moda lor!), un om iubeste (nutreste atractie) fata de alt om (Ah, good, old reciprocity). Adica, te iubeste pt. ca existi ca alegere a sa. Alegerea sa este CONDITIONATA de tine, ori, mai precis de calitatile tale, intre care tu incluzi: blandete, feminitate, intelegere, onestitate, dragalasenie etc., iar el completeaza abstractiunile si cu indicele WHR, raportul de atractivitate faciala (face beauty rank) si alti indicatori plictisitori pe care ii alege ochiometric (cica ei sunt, cum s-ar spune, „mai pe vizual”) in baza experientei… ontogenetice. Sigur, la prima vedere primeaza calitatile intrinseci pe care „oamenii cu intuitie si sensibilitate” (ca el, ca sunt rari) imediat le zaresc (la tine, pt. ca va potriviti spiritual).
Demitizarea iubirii este primul pas spre o alegere limpezita. Selectia e cruda, adica rafinata. Poti sa traiesti in minciuna (in cartile de psihopupu pozitiva se numeste „speranta”) utopiei, poti sa respingi rationamentele logice, poti sa nu iti bati capul cu „superficialitatea selectiei sexuale”. Vei putea insa ignora semnele declinului ori a crizei cuplului? El te-a dus de nas doar pentru ca „toti sunt la fel”? Ea te-a prins in plasa, doar pentru ca „femeile nu stiu ce vor”? Iar daca ar fi sa alegi, in mod cert nu ai mai face asa greseli. Acum (in baza experientei de viata) chiar ai alege un partener care sa te iubeasca neconditionat!
Drops of Gratitude 