Drops of Gratitude

Filtru gol

Virago — Sun, 29 Jan 2012 20:08:32 +0000

In buzunarele hainelor de plecare
Se afla mereu obiecte de uz imediat,
Ca masura de siguranta,
Toti le avem,
Tot asa e si in buzunarele mele,
Tin mereu hartie de filtru,
Inainte…
N-o tineam goala,
Caci mi-ar fi prea teama
Sa nu fi crezut lumea
Ca… n-am rusine!
Plecam mereu de-acasa,
Cu lista facuta,
Sa nu cumva sa-mi uit discursul,
Si sa nu cumva sa-mi vedeti
Hartia de filtru dezgolita!
Aveam grija s-o impaturesc mereu,
S-o modelez dupa principiul
“E o cauza si-un efect”
Si astfel nu riscam
Sa fiu surprinsa de viata.
Tot imi respect filtrele,
Dar vezi tu,
Desi nu-mi las hartia
In ochii tuturor,
De azi mi-o tin goala.

Doar oglinda mea e curata

Virago — Sun, 29 Jan 2012 19:06:15 +0000

N-am o problema,
Atat timp cat nu-i in fata ochilor,
Atat timp cat nu cred in ea,
Atat timp cat n-o las sa fiinteze,
N-am un dezechilibru,
Atata timp cat gandesc “pozitiv”
Cat pot sa ma uit in oglinda
Si sa-mi zic: “Asta e, tu deformezi,
Eu sunt dreapta”
Numai ca…
Am o intrebare,
Ma cam framanta de ceva timp…
Vezi tu,
Eu nu vad, speram sa vezi tu…
Daca n-am o problema,
Daca totul merge ca uns,
De ce se face oare ca eu,
N-am logica-n rezolvare,
De ce-s stramba
In restul de oglinzi,
Si de ce oare
Alunec de fiecare data
Daca totul merge ca uns?

Somn neo(dihnitor)

Virago — Sun, 29 Jan 2012 16:03:33 +0000

Cat am dormit!
Si nici macar nu-mi era somn,
Desi eram obosita,
De atata ignoranta
Luata regulat si cuminte
In doze zilnice de lasitate,
Dupa prespcriptia
Lipita pe tavan
Ca s-o vad mereu
In prima clipa a trezirii,
Ca nu cumva sa risc vreo criza,
Sa nu cumva sa risc vreun disconfort,
Sa fiu asigurata de-o pastila amarata
Ca nu-mi creste presiunea…
Ori ca m-apuca vreo criza
In care apneea si panica
Si-ar fi jucat sublim rolul,
Un rol mai mult decat amenintator,
Un rol din care eu poate, poate
Mi-as fi dat seama
Ca-s doar o dependenta de pasivitate,
Sperand ca insasi doza de ignoranta
Fata de celelalte lumesti,
Care erau asa-zisul stresor,
Mi-ar fi redat bunastarea.
Cat am dormit?
Mai deloc azi,
Nu mai am pastile.

Gandul singur nu bate osul

Virago — Sat, 28 Jan 2012 20:53:31 +0000

Umbla vorba printre minti preocupate,
De fireasca nevoie homeostazica,
Cum ca gandul in sine e ca dracu’
Rosteste-l, cheama-l doar cu varful limbii
Si vine-n tine indata,
Urmeaza principiul bolii cronice
Iti mai da un junghi ca sa stii:
“Sunt aici si oricand pot sa ma inflamez”.
E ca si cum profetia se implineste,
Irevocabil gandul te domina,
Iar supureaza, iar te doare.
Iar constati : “E aici si o sa o faca”,
Imprecatia are mereu efect,
Atata timp cat nu indraznesti sa te indoiesti,
Sa te revolti, sa existi fara stapan,
Stapan care ti-a adus odata cu el
Statutul vanitos
De homo sapiens, sapiens
Si-n viitor sclavul naiv de tine,
Ii va cere jupanului demonic,
Inc-un lot se sapientia.

Masuri de precautie excesive

Virago — Sat, 28 Jan 2012 19:42:29 +0000

M-am nascut direct imbracata
In pantaloni cu multe buzunare
Ca sa am mai multa siguranta,
Ca nu-mi ratacesc lucruri,
Maruntisuri, bunuri si resurse
Pe care altii le poarta-n maini direct
Zicand sau sperand
Ca nimeni nu atenteaza
La lucruri marcate teritorial.
Dar hei, nu-s doar una,
Multi isi tin bunurile expuse,
Umbla cu ele atarnand de gat
Intr-un mod intrigant de relaxat,
De parca frica lor
N-ar fi ca si a mea
O emotie primara cu rol precis.
Ai zice ca au cheia succesului
Numai ca defiland cu totul pe fata,
- scuzati-mi generalizarea -
Au grija sa le tina mai stranse
Decat mi-as inchide eu fermoarul la buzunare.

Alta nastere

Virago — Fri, 27 Jan 2012 21:11:02 +0000

Si daca nasterea
Mi-a fost in apa,
Si daca am uitat din vanitate
Ca apa e fluida
Si-am inghetat-o cu mintea-mi,
Am sa folosesc de-asta data,
Pacatul ingamfarii
Drept fertilizator
Pentru un mugure, pentru ceva viu,
Pentru ceva predispus mereu
Hazardului, greselii, riscului
Pentru ceva pentru care-s doar,
Doar o tanara oarba,
Dar totusi insetata
De-alta cunoastere.

Si daca ia foc, fie

Virago — Fri, 27 Jan 2012 20:46:29 +0000

Intr-o dupa-amiaza,
Ma hotarasem sa-mi fac o casa
Un loc stabil peste timpuri,
Cum ar vrea fiecare om sa fie
La casa lui, pare-se.
Confortul era bine amplasat
Pe piloni infipti adanc
Imobili, reci, insensibili,
Imi facusem deci un lac
Neclintit, asa cum imi doream.
Iroseam caldura sa-l mentin inghetat
Uram focul din rasputeri
Si foloseam foc
Doar ca sa pot sa il urasc din nou
Si asta ma facea sa-l vreau zilnic,
Doar ca sa pot sa-l tin departe,
Pretuiam doar casa mea,
Doar lacul atat de greu tinut
Sub zero grade.
El nu-mi arata nicio dovada,
Doar sadicul confort
In care balteam in frig
Cu ura pentru foc
Am obosit de atata frig,
Mi-am smuls ultima urma de energie,
Ultima resursa de inconstienta
Asa-zisul impuls necugetat,
Labil, spontan, fierbinte
Si-am taiat cordonul ombilical al casei.
Focul ce-l dispretuiam pana la greata
A curs in lac nebanuit de repede
Regretam impulsul,
Dar nu si efectul,
Am un izvor.

Simetrie de forma

Virago — Fri, 27 Jan 2012 13:08:47 +0000

Florile astea-s superbe!
Bifeaza fiecare cerinta estetica,
Cerul doar cand e luminos
E perfect zice-se.
De fapt…
Totul e lin cand e simetric
Linii, contururi, forme,
Nuante, intensitate
In limitele echilibrului,
Neaga ca nu-ti par sigure,
Neaga ca nu iti plac
Pentru ca si mie-mi plac enorm,
Le vad prin lentile curate
Pure, nobile, nepatate
Dar fir-ar! Sunt tot lentile!
Atat de tentante…
Si tocmai cand sa le gust,
Sa abuzez de fiecare trasatura
De fiecare stare a lor,
Observ fara vlaga,
Fara nici un fel de intriga
Ca nici nu mai pot sa le epuizez
Nu mai am ce sa secatuiesc
Prea uzate, mult prea privite
Mult prea admirate, mult prea supte
De … perfectiunea lor!
Nu ma mai deranjez.
As fi vrut sa le epuizez cel putin
Intr-un mod cognitiv,
Suficient de rece cat sa ma apere.
Am stat in iluzia gustului empiric
In care pregnanta aromei lor
Nici macar nu mai avea esenta.
Dar nu-i nimic, de maine
Imi iau lupa si rabdarea cu mine,
Harta si inima-n dinti
Si pornesc in cautare
De banal.

Abuz constient

Virago — Sun, 22 Jan 2012 19:15:07 +0000

Da-mi mana,
Impreuna vreau sa abuzam putin,
S-abuzam oricare regula
Impusa de tine, impusa de mine.
Sa ne batem joc de tot ce-am pus in comun
Eu sa ma revolt sarcastic.
Tu sa te complaci in neajutorare,
Eu sa spun ca n-am tihna,
Tu sa nu-mi faci loc niciunde.
Hai sa punem sub ochii nostrii
Tot ce nu s-a spus,
Tot ce nu s-a facut,
Tot ce-a fost nemestecat,
Luat de-a gata drept nutritiv,
Inghitit cu satisfactie rece,
Tot ce ne-a picat greu,
Dar am luat de bun
Ia-mi convingerile rupe-le in doua,
Le impartim echitabil
Tu sa abuzezi de ele,
Eu sa jinduiesc imatur dupa ele,
Tu nu mai ai rabdare deloc,
Eu sunt o necinstita
Iti bati joc cu buna stiinta,
Buna constiinta…
Eu ma ridic din disperare
Cobor in furie
Dobandesc satisfactie autoritara
Te-apuca doruri si nostalgii
Mi le impartasesti,
Ti le primesc cu buna stiinta
Si ti le las neatinse
Mi-am atins scopul
Am abuzat impreuna,
Pasarea Phoneix a ars
In sfarsit.

De voie

Virago — Thu, 19 Jan 2012 19:49:59 +0000

Azi de voie,
Azi poftesc la rani.
Mi-e sete de noapte, pamant uscat,
Mi-e pofta de maduva si sange.
Azi de voie
Vreau sa ma imbrac in Superego
Si rand pe rand sa ma joc cu rabdarea
Si sa ma dau in leagan
Cu cenzura
Si sa-i pun piedica
Si apoi sa-o fac sa uite
Azi poftesc nespus la maruntaie,
Poftesc la furie-n suspine.
Vreau sa ma joc de-a tradarea
Cu parti serioase din mine
Si cand ochii care nu se vor vedea
Parand ca se uita…?
Vreau sa le impac
In final