Pe dinafara mai e loc

A fost prietena perfecta,
Ani prea multi,
Ca astazi sa mai aiba,
Vreo resursa,
Ca astazi sa mai am,
Rabdare,
Si sa le punem in comun,
Se creste, sa evoluam,
Sa fim iar unul,
Intr-o diada idilica,
Cuplul primordial.
Asta inainte sa ne rupem,
Una de alta.
Si sa ne pierdem in lume,
Sperand ca ne vom regasi.
Ca vom prinde macar de-un picior
Ideea.
Azi ne-am impacat,
Dar eu am anuntat-o:
“Gandesc, simt, deci exist
In afara cutiei,
In care ma chemai mereu,
Doar pentru c-ai ramas acolo,
Singura.”