Si daca ia foc, fie

Feeds:: Articole; Comentarii

Si daca ia foc, fie

27 ianuarie 2012 de Virago

Intr-o dupa-amiaza,
Ma hotarasem sa-mi fac o casa
Un loc stabil peste timpuri,
Cum ar vrea fiecare om sa fie
La casa lui, pare-se.
Confortul era bine amplasat
Pe piloni infipti adanc
Imobili, reci, insensibili,
Imi facusem deci un lac
Neclintit, asa cum imi doream.
Iroseam caldura sa-l mentin inghetat
Uram focul din rasputeri
Si foloseam foc
Doar ca sa pot sa il urasc din nou
Si asta ma facea sa-l vreau zilnic,
Doar ca sa pot sa-l tin departe,
Pretuiam doar casa mea,
Doar lacul atat de greu tinut
Sub zero grade.
El nu-mi arata nicio dovada,
Doar sadicul confort
In care balteam in frig
Cu ura pentru foc
Am obosit de atata frig,
Mi-am smuls ultima urma de energie,
Ultima resursa de inconstienta
Asa-zisul impuls necugetat,
Labil, spontan, fierbinte
Si-am taiat cordonul ombilical al casei.
Focul ce-l dispretuiam pana la greata
A curs in lac nebanuit de repede
Regretam impulsul,
Dar nu si efectul,
Am un izvor.

Like this:

Be the first to like this post.

Postat in Etape de redezvoltare, Mind cravings | 2 comentarii

2 Răspunsuri

pe 28 ianuarie 2012 la 12:41 Diana

Frumos … imi place cum ai pus impreuna in poezia asta focul si apa cu fata ei cea mai rece, gheata. Un contrast puternic si totusi coexista in aceeasi poezie si in aceeasi realitate. Tocmai citeam poezia asta cand ti-am vazut reply-ul la celalalt comentariu si are foarte mult sens pentru mine. Chiar simt un fel de integrare in poezia asta si mi se pare superb si titlul ca un fel de acceptare a unei parti renegate din sine, si incheierea, felul in care impaci apa si focul si concluzia “Am un izvor.” Foarte frumos si … as zice optimismul, dar e cumva un optimism desprins din realitate, nu ceva idealist, nu o fantezie. Chiar nu m-as fi gandit vreodata ca din apa si foc ar putea naste un izvor, dar daca focul este impuls, atunci are logica. Si imi place mult ideea de a regreta impulsul dar nu si efectul … sau mi se pare posibil si invers, sa nu regreti impulsul dar sa regreti efectul. O diferentiere subtila si utila intre cele doua.
Si randurile mele preferate in afara de incheiere:
“Uram focul din rasputeri
Si foloseam foc
Doar ca sa pot sa il urasc din nou
Si asta ma facea sa-l vreau zilnic,
Doar ca sa pot sa-l tin departe,” – foarte interesanta idee. Ironic. Si chiar pare scrisa “cu foc” partea asta.
pe 28 ianuarie 2012 la 13:05 Virago

Da, Diana, m-am cam saturat de idealism nefertil. M-am cam saturat de optimism de ambalaj. Poezia are “foc”, e cumva acelasi joc dar fara sa mai fie axat pe principiul neajutorarii cum e in “De voie”. Ma intereseaza sa jongelz si cu alte aspecte din viata in afara de cele cu care m-am jucat mult prea mult si pe care le-am secatuit. E timpul explorarii.