Simetrie de forma

Florile astea-s superbe!
Bifeaza fiecare cerinta estetica,
Cerul doar cand e luminos
E perfect zice-se.
De fapt…
Totul e lin cand e simetric
Linii, contururi, forme,
Nuante, intensitate
In limitele echilibrului,
Neaga ca nu-ti par sigure,
Neaga ca nu iti plac
Pentru ca si mie-mi plac enorm,
Le vad prin lentile curate
Pure, nobile, nepatate
Dar fir-ar! Sunt tot lentile!
Atat de tentante…
Si tocmai cand sa le gust,
Sa abuzez de fiecare trasatura
De fiecare stare a lor,
Observ fara vlaga,
Fara nici un fel de intriga
Ca nici nu mai pot sa le epuizez
Nu mai am ce sa secatuiesc
Prea uzate, mult prea privite
Mult prea admirate, mult prea supte
De … perfectiunea lor!
Nu ma mai deranjez.
As fi vrut sa le epuizez cel putin
Intr-un mod cognitiv,
Suficient de rece cat sa ma apere.
Am stat in iluzia gustului empiric
In care pregnanta aromei lor
Nici macar nu mai avea esenta.
Dar nu-i nimic, de maine
Imi iau lupa si rabdarea cu mine,
Harta si inima-n dinti
Si pornesc in cautare
De banal.