Abuz constient

Feeds:: Articole; Comentarii

Abuz constient

22 ianuarie 2012 de Virago

Da-mi mana,
Impreuna vreau sa abuzam putin,
S-abuzam oricare regula
Impusa de tine, impusa de mine.
Sa ne batem joc de tot ce-am pus in comun
Eu sa ma revolt sarcastic.
Tu sa te complaci in neajutorare,
Eu sa spun ca n-am tihna,
Tu sa nu-mi faci loc niciunde.
Hai sa punem sub ochii nostrii
Tot ce nu s-a spus,
Tot ce nu s-a facut,
Tot ce-a fost nemestecat,
Luat de-a gata drept nutritiv,
Inghitit cu satisfactie rece,
Tot ce ne-a picat greu,
Dar am luat de bun
Ia-mi convingerile rupe-le in doua,
Le impartim echitabil
Tu sa abuzezi de ele,
Eu sa jinduiesc imatur dupa ele,
Tu nu mai ai rabdare deloc,
Eu sunt o necinstita
Iti bati joc cu buna stiinta,
Buna constiinta…
Eu ma ridic din disperare
Cobor in furie
Dobandesc satisfactie autoritara
Te-apuca doruri si nostalgii
Mi le impartasesti,
Ti le primesc cu buna stiinta
Si ti le las neatinse
Mi-am atins scopul
Am abuzat impreuna,
Pasarea Phoneix a ars
In sfarsit.

Like this:

Be the first to like this post.

Postat in Etape de redezvoltare, Mind cravings | 3 comentarii

3 Răspunsuri

pe 22 ianuarie 2012 la 20:13 Diana

Foarte intensa poezie, chiar simt emotia din ea, ca un fel de violenta cumva … de parca cea mai mare e ironia si nedreptatea continusarii abuzului in ciuda constientizarii, parca ideea respectiva chiar se impune in toata poezia. Si acest “tu” este constient ca ceea ce face este abuziv si continua cu buna stiinta (asa-zis “buna) si persoana care vorbeste (ca sa nu presupun prea mult spunand ca tu) continua sa consimta in mod constient abuzul. Incheierea poezie mi se pare o imagine foarte puternica – atat pentru ca eu in general sunt pasionata de metafora phoenixului, cat si pentru extremul la care merge emotia in imaginea ta, ca si cum in sfarsit acest “tu” caruia i te adresezi a reusit sa ucida nemurirea. Frumoasa poezie. sper ca te simti mai bine scriind – pe mine ma ajuta.
pe 22 ianuarie 2012 la 20:21 Virago

Ma simt mai bine dupa ce scriu, asta e clar. Da, poezia are furie ce-i drept. “Tu” se refera mereu la mine, nu exista vreo referire la cineva din exterior. Sunt doar parti componente din mine. M-am “jucat” intr-un mod usor dureros aici. Dar cum ti-am spus, exista un scop in “gunoaiele” si “mizeria” asta rupta din sfera optimismului de forma in care ma invarteam in mod complet neevolutiv.
pe 22 ianuarie 2012 la 20:35 Diana

Te inteleg, si eu ma joc dureros de multe ori in poezie … si totusi cumva jocul asta dureros poate fi si o eliberare foarte mare.